R.T. Erdoğan: „Nu sunt obligat să accept decizia Curții Constituționale. Nu mă supun deciziei sale și nici nu o respect.” 2016
R.T. Erdoğan „A spune că nu recunosc hotărârile judecătorești reprezintă o contestare deschisă a statului de drept.” 2025
În Turcia, partidul lui Erdoğan se află la putere din 2002. Ai zice că bucuria vieții turcilor are un singur liant: AKP. În cei 23 de ani acest partid este sursa împlinirii lor. Te-ai gândi că în cele peste două decenii s-a consolidat o relație de iubire, poate tradițională între Erdoğan și proprii săi cetățeni. Mai mult, ai putea crede că acest ins este providențial pentru Turcia încât, gândul că s-ar putea duce într-o zi, provoacă neliniște generală. El a rămas în picioare în timp ce toți colegii săi de partid s-au pierdut pe rând.
În fond, Erdoğan se înscrie în tipologia liderilor din Orientul Mijlociu. El este cel care conduce țara și construiește contexte prin care să se mențină la putere. Și cum s-ar putea menține la putere dacă ar exista o presă liberă, politicieni liberi și intelectuali care ar putea să-și exprime propriile gânduri fără teama de a ajunge la închisoare?
Principalul scop al lui R.T. Erdoğan este de a nu pleca de la conducerea Turciei. Cu alegeri, cu repetarea lor, cu referendumuri, cu repetarea lor. Totul pentru a fi cum trebuie. Restul sunt detalii care converg către acest scop. Că se acuză cu kurzii, că acum este în relații bune, că se luptă cu mișcările religioase, că transformă Sfânta Sofia în Moschee, că se luptă declarativ cu Israelul sau acceptă emigranți dacă cineva plătește pentru ei sunt exemple de cum funcționează politica sa. Argumente se găsesc, contextele se construiesc.
Nu înseamnă că toate deciziile liderului turc sunt greșite. Dar sutele de exemple în care drepturile și libertățile universale nu sunt respectate, îl face pe președintele actual al Turciei să rămână un lider energic, bun negociator, indispensabil pentru unii dar aparține unui spațiu în care democrația și respectul pentru oameni sunt măsurate diferit.
Pentru că rivalul său confortabil, Kemal Kılıçdaroğlu a pierdut fiecare rând de alegeri în cei 13 ani cât a fost în fruntea partidului de opoziție a devenit dorit de președintele turc. Noul președinte al CHP (partid înființat de Mustafa Kemal Atatürk) este energic, pune presiune pe președintele turc iar de când l-a arestat pe primarul din Istanbul organizează săptămânal proteste în care explică că o lovitură de stat dată în Turcia fost dată în 19 martie 2025 când primarul din Istanbul, văzut ca următorul președinte a fost arestat. Zeci de mii de oameni au participat la proteste. Acestea încă sunt în desfășurare. Pentru că nu le poate opri, președintele turc a gândit un mecanism prin care cu ajutorul justiției să anuleze alegerile făcute de partidul CHP iar apoi să pună o conducere favorabilă. Eventual să-l aducă pe fostul președinte.
Ce-și poate dori mai mult un președinte? Prin această decizie, președintele turc inaugurează un nou concept politic: propria sa Opoziție!
La Congresul ordinar al CHP din 4–5 noiembrie 2023, organizat în Ankara, Özgür Özel a fost ales liderul partidului. Evenimentul, s-a desfășurat sub tema „Congresul pentru Democrație și Pace pentru al doilea secol al Republicii”. Președinte al prezidiului a fost Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului.
Fără alianțe electorale, CHP a obținut rezultate remarcabile la alegerile locale din 2024. Özgür Özel s-a bucurat de un prim test electoral spectaculos: Ekrem İmamoğlu și Mansur Yavaş au fost realeși cu majorități clare — aproximativ 51% și, respectiv, 60%. Partidul a câștigat, de asemenea, multiple zone tradițional sub controlul AKP (partidul lui R.T. Erodoğan)
După alegerea sa în funcție, Özgür Özel a consolidat rapid relațiile cu liderii urbani din partid: Istanbul (İmamoğlu) și Ankara (Yavaş). Astfel, în februarie 2025, înainte de dezbaterea regulamentului cu privire la alegerile interne privind desemnarea candidatului prezidențial, cei trei s-au întâlnit într-un cadru simbolic: „Suntem împreună. Vom fi împreună, vom câștiga împreună”.
Pe 19 martie 2025, Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului și principalul rival politic al lui Erdoğan, a fost reținut de poliție sub acuzații grave: corupție, extorcare, spălare de bani, sprijin pentru PKK (considerată organizație teroristă pe atunci) și conducere a unei organizații criminale. La protestele din Istanbul, Ankara si foarte multe orașe s-au organizat proteste. Ca de obicei, internetul a fost încetinit pentru a nu se putea comunica sau posta fotografii sau imagini de la fața locului. Pe perioada protestelor mijloacele de transport în comun nu opresc în zonele respective, fără anunțuri în prealabil. Au fost arestați, studenți, jurnaliști, oameni din mass-media, etc.
În ziua aceea, deși universitatea Istanbul University i-a anulat diploma (simultan, pentru a-l descalifica din cursa prezidențială). CHP l-a nominalizat simbolic drept candidat prezidențial — a organizat corturi pentru strângerea de semnături, peste 16 milioane de oameni au semnat. CHP l-a nominalizat simbolic drept candidat prezidențial.
CHP, condus de Özgür Özel, a mobilizat inițiative de boicot economic și apeluri sociale — cerând alegeri anticipate și chemând la rezistență democratică.
Pe 2 septembrie 2025, o instanță civilă din Istanbul a anulat congresul provincial al CHP din octombrie 2023, din cauza unor presupuse nereguli procedurale, cum ar fi cumpărarea voturilor. Această decizie a condus la îndepărtarea lui Özgür Çelik, președintele partidului în provincia Istanbul, precum și a echipei sale, iar un comitet interimar condus de Gürsel Tekin a fost numit în locul lor.
Reacția imediată a CHP condusă de Özgür Özel a fost una de respingere totală: partidul a declarat decizia instanței ca fiind „nulă și ilegală” și a anunțat că va face recurs până la Curtea Constituțională Mai mult, Gürsel Tekin, acceptând rolul de lider interimar impus de instanță, a fost imediat expulzat din partid.
Pe măsură ce tensiunea a crescut, autoritățile turce au înconjurat sediul CHP din Istanbul cu forțe anti-protest și au folosit gaze lacrimogene pentru a facilita intrarea conducerii interimară. CHP a lansat apeluri pentru mobilizarea publică și proteste masive, în timp ce represiunile continuau: poliția a restricționat accesul la rețele sociale și mass-media în zonele de protest. De asemenea, BIST-100, principalul indice bursier, a scăzut în urma acestor evenimente cu până la 7%. Situația este în desfășuare. Duminică seara, simpatizanți ai partidului s-au îmbrâncit cu forțele de ordine.
Deputatul CHP Mahmut Tanal a fost rănit la ochi pe fondul tensionărilor care au avut loc la sediul CHP din Istanbul, după numirea forțată a lui Gürsel Tekin drept lider interinar. În timpul intervenției forțelor de ordine — care au folosit gaze lacrimogene și proiectile de plastic — pentru a facilita intrarea lui Tekin în sediul CHP, Mahmut Tanal a fost rănit la ochi. A petrecut noaptea în spital din cauza acestei leziuni și a mai multor leziuni pe corp.
Özel a fost ales democratic la Congresul din 2023 și a reușit să aducă un val de entuziasm nou în opoziție, în special prin colaborarea cu İmamoğlu și Yavaş.
Prin anularea congreselor (început cu cel din Istanbul), instanțele pun sub semnul întrebării legalitatea alegerii actualei conduceri. Dacă aceeași logică se aplică la nivel național, ar putea fi anulat congresul care l-a ales pe Özel.
Asta ar deschide ușa unei reveniri a lui Kemal Kılıçdaroğlu sau a altor figuri mai „gestionabile” pentru guvern. Numirea unor conduceri interimare și expulzarea unor figuri precum Gürsel Tekin au dus deja la tensiuni interne.
Obiectivul reprezintă forțarea fragmentării interne a partidului și erodarea unității pe care Özel o construise în jurul tandemului İmamoğlu–Yavaş. Un CHP divizat ar fi mai puțin capabil să organizeze proteste și campanii eficiente.
CHP a demonstrat la localele din 2024 că poate învinge AKP chiar fără alianțe, ceea ce reprezintă un pericol serios pentru Erdoğan. Prin atacuri juridice și polițienești, guvernul încearcă să reducă capacitatea organizatorică a partidului și să demobilizeze electoratul opoziției.
Intervențiile poliției la sediile CHP și folosirea gazelor lacrimogene transmit un mesaj nu doar către opoziție, ci și către societatea civilă: „statul e de partea mea, justiția e sub control”.
Astfel, Erdoğan descurajează protestele de masă și dă un semnal că orice încercare de contestare va fi reprimată rapid.
În plan propagandistic, guvernul prezintă aceste măsuri ca „luptă împotriva neregulilor, corupției și infiltrațiilor PKK în opoziție”.
Acest discurs țintește baza conservatoare și naționalistă, întărind narativul că Erdoğan rămâne garantul „ordinii și unității statului”.
Din 2019, AKP a pierdut Ankara si Istanbulul. Din 1989, CHP conduce orașul Izmir. Președintele turc nu este liniștit când principalele orașe din Turcia îi demonstrează că nu-l vor. În 2019, candidatul său a pierdut. Imediat a anulat alegerile și a cerut reorganizarea lor. A pierdut și atunci!
În concluzie, Erdoğan urmărește să dezorganizeze și să delegitimeze CHP, să prevină ascensiunea lui Özgür Özel și a tandemului İmamoğlu–Yavaş, și să asigure că la următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare nu se va confrunta cu o opoziție unită și puternică.