O comunitate, un Muftiu și două state. Între dorință și realitate (II)


Continuarea analizei interviului acordat de Muftiul Murat Iusuf jurnalistului Romeo Couți  publicat în cartea Lebăda Neagră de pe Bosfor. România, un pașalâc virtual, Coord. Romeo Couți, Editura Creator, Brașov, 2024, 387 p.

Sfânta Sofia:

Spre exemplu, când acestă a transformat Sfânta Sofia în Moschee, Muftiul nu a avut niciun cuvânt de spus. Nu au mai contat valorile universale, a fi bun cetățean, nu au mai contat respectul și toleranța pentru colegul creștin, etc. Un ”câștig” medieval este totuși un câștig iar aprecierile pentru ”tatăl său” sunt de neclintit, în spiritul democratic!

Toate religiile vor binele societății în care trăim indiferent de religia în care suntem crescuți, ajutorarea semenilor noștri și știți foarte bine acest lucru. Republica Turcia, ne ajuta nu numai pe noi, cei de etnie turcă sau cei de etnie tătară, îi ajută și pe cei din țările care sunt sărace, pe cei din Africa, știți foarte bine. Sunt foarte multe campanii pe care le desfășoară Turcia în aceste țări. Prin mesajul pe care îl are si în calitate de lider, încearcă să fie aproape de toți oamenii care sunt în suferință.
Generalizarea Muftiului este îngrijorătoare cât și concluziile afirmațiilor sale. Laudele la adresa Turciei sunt din fișa postului? În fond, pe cine reprezintă Muftiul?

Este un om foarte blând, să știți, când stai cu el nu iți transmite duritate, iți transmite sentimentul de iubire a aproapelui, iți transmite numai și numai părțile de iubire. Eu personal n-am văzut duritate la domnul președinte Tayyip Erdoğan si credeți-mă că îl cunosc, cât de cât. Poate pentru dumnealui eu nu însemn foarte mult, dar pentru mine este în sufletul meu și va rămâne totdeauna, pentru că repet, transmite mesajul profetului, transmite bunătatea, sentimentul de iubire a aproapelui, de respecte față de cei din jurul nostru.

Până la urmă toți trebuie să înțelegem bunătatea președintelui turc. În caz că nu, vom fi obligați probabil! Parcă Particularitatea Sa îl cunoaște doar pe Erdoğan iar de Turcia condusă de acesta de 22 de ani nu știe nimic.

Discuțiile noastre sunt strict legate de comunitatea noastră, de problemele pe care le avem în comunitate, și cum poate Republica Turcia să ajute comunitatea noastră. Vedeți, aici e chestiunea foarte importantă, domnul președinte Erdoğan vine cu idei, ne ajută cu sfaturi ca noi la rândul nostru să putem să contribuim la dezvoltarea relațiilor dintre cele două țări cât și la partea economică..

Faptul că cineva îl întrebă pe Muftiu constituie un avantaj. Dacă este lăsat să vorbească, acesta spune ceea ce ar fi greu de găsit. Involuntar, desigur. De ce trebuie să știe președintele turc problemele comunității din România? Nu ar trebui să le știe statul român? Este nevoie ca Turcia să ajute? Cum poate Particularitatea Sa să contribuie la dezvoltarea relațiilor turco-române? Mai ales în privința relațiilor economice? Vedeți aroganța din exprimare… Discuțiile noastre… de parcă președintele turc îl cheamă la discuții…

Deci, haideți să spun, e frumos să vezi în trecut, dar pe mine mă interesează prezentul și viitorul. Problema este în felul următor: nu trebuie să mai repetăm greșelile care au fost în trecut, în 2006. Haideți să contribuim dacă se dorește într-adevăr, să înființăm un departament pentru studii superioare de teologie islamică, aceasta este dorința noastră. Vedeți dumneavoastră, din păcate, această întrebare ar trebui adresată și adresa guvernanților noștri. Sper că vom primi și sprijinul guvernului Turciei, vom crea un institut de educație confesional teologică, de teologie islamică, confesional islamică, care va fi pe lângă muftiatul musulman din România și vom rezolva toate problemele birocratice care au fost întâmpinate în perioada respectivă.

Organizarea clerului musulman nu a fost un subiect important pentru Muftiat. Mulți dintre imanii care absolvă liceul teologic din Medgidia primesc dreptul de a oficia slujbe fără a avea studii superioare. Alții au studii superioare dar nu în teologie islamică iar alții, vin din Turcia, plătiți de statul turc să oficieze slujbe. Având în vedere că deservesc românii iar ”islamul nu este turcesc” ar fi cazul ca statul român să pregătească o elită care să coordoneze viitoarele generații de absolvenți. Nu Turcia! Din declarația de mai sus, cheia este: Sper că vom primi și sprijinul guvernului Turciei!

Când avem un stat slab, nepregătit și indiferent, avem și dovezi precum aceasta în care un demnitar al statului român se folosește de aparatul birocratic românesc și de poziția sa pentru a face lobby altui stat, în cazul de față Turcia.

Ideea aceasta este inedită: Va fi un institut confesional, și bineînțeles că dorința noastră este să fie finanțat de către guvernul României.

Dar haideți sa vă spun detaliile tehnice dacă sunteți de acord. Credem cu tărie în idea unei Facultăți și nu a unui institut Confesional.

Chiar dacă Muftiul a făcut studii în Turcia, Particularitatea Sa nu prea vede nuanțele în privința organizării unui program de studii. În fond, ceea ce lipsește este pregătirea unui program de studii teologice de preferință în limba română, dacă nu ar fi prea mult.
Dar dacă guvernul României nu ne va finanța, bineînțeles că vom cere finanțare din partea guvernului Turciei. Totuși întâi și întâi ne vom adresa pentru finanțare Guvernului României, iar profesorii, care vor veni si vor preda aici nu vor solicita nici un ajutor financiar din partea guvernului român.

Garanția cu care Muftiul vorbește demonstrează că subiectul a fost stabilit cu partea turcă. Genul, dacă vă dau românii bani, bine, dacă nu vă dăm noi. Trecem de faptul că nu credem că un stat dă bani dezinteresat. Lejeritatea exprimării cât și faptul că Muftiul știe că profesorii nu vor solicita ajutor financiar credem noi că ridică multe semne de întrebare. În fond, ce profesor se deplasează din țara sa într-o altă țară să țină cursuri dezinteresat și gratuit?

Să pregătim cadrele, viitorii profesori din cadrul comunității noastre, dar cu o precizare: islamul care va fi predat în România, atât timp cât muftiatul a fost, este și speram ca va fi în continuare o instituție care va reprezenta întreaga comunitate, va fi predat acel islam pe care noi l-am moștenit de mai bine de nouă secole de pe aceste meleaguri și pe care îl practicăm. Acest lucru să fie foarte clar. Noi nu ne dorim nicio influență ideologică din exterior, iar acest lucru nu îl voi permite atâta timp cat voi fi în aceasta funcție. Este în primul rând o responsabilitate a mea față de comunitatea musulmană și nu în ultimul rând, și cel mai important, față de societatea românească și față de România. Cei care au alte intenții, pentru că deja se vehiculează tot felul de idei, ne dăm copii la scoală, ei vor fi educați conform doctrinelor islamului bazate pe Coran și Sunna, dar specifice comunității locale autohtone. În cazul în care vom găsi abateri de la aceste doctrine, aceste persoane vor fi excluse atât din rândul personalului de cult cât și din rândul personalului care preda în cadrul instituțiilor de învățământ.

Din această frază reiese că bazele principiale ale Particularității Sale nu sunt solide. Ne spune că islamul ”care va fi predat” de parcă există mai multe ”islam-uri” iar instituția pe care el o reprezintă, Muftiatul va reprezenta întreaga comunitate. I-a contestat cineva acest principiu? Cum adică doctrinele islamului bazate pe Coran și Sunna? Specifice comunității locale???? Tot el continuă:

va fi predat acel islam pe care noi l-am moștenit de mai bine de nouă secole de pe aceste meleaguri și pe care îl practicăm.

Rolul Muftiului nu este de a căuta și a se apleca asupra învățăturilor Coranului și ale principiilor ci de a fi sigur că se predă islamul pe care l-a moștenit de la Imperiul Otoman. Cu alte cuvinte, arabii nu practică un ”islam” așa cum ar vrea Muftiul. În același timp pleacă de la ideea că turcii promovează o ideologie islamică benefică pentru spațiul românesc și nu se abține de a cataloga alte școli de gândire islamică negativ.

Noi nu ne dorim nicio influență ideologică din exterior, iar acest lucru nu îl voi permite atâta timp cat voi fi în această funcție.

Mai sus în acest interviu a explicat că aduce investiții din Turcia, că președintele turc este un ”tată pentru el”, ”un model” etc. Iar în fraza de mai sus ne explică că nu își dorește nicio influență din exterior!!! Să înțelegem că-l are pe Erdoğan la degetul mic? Că acela îi oferă finanțare pentru proiectele pe care le dorește dezinteresat? Credem că problema acestui Muftiu care nu se ridică la nivelul funcției ține în primul rând de apartenență și de loialitate.

Noi așa cum ne transmite și domnul președinte Erdoğan, comunitatea islamică, mai ales cea din România, trebuie să fie unită, deci unită în jurul instituției muftiatului.

De aici este clar cine este mentorul acestui Muftiu. Că i-a transmis Erdoğan sau nu, știu doar ei doi. Cert este că mesajul îi convine de minune și anume se folosește de un mesaj pe care nu l-am auzit de la președintele turc dar ne spune Muftiul că așa i-a zis. Iar toți trebuie să asculte de instituția Muftiatului, adică de EL.

…este un islam corect, bazat pe Coranul cel sfânt și tradiția profetului, iar cu acest model de conviețuire interetnic și interreligios din zona noastră noi ne mândrim și în același timp încercăm sa îl promovăm și să fim exemplu pentru întreaga Uniune Europeană și nu numai. Iar Republica Turcia, prin domnul președinte Recep Tayyip Erdoğan ne ajută să fim un model de conviețuire, așa cum am spus, cetățeni loiali ai statului respectiv, să ne respectăm religia și bineînțeles să ne practicăm valorile culturale și cele religioase.

Poate la studiile domniei sale printre care și un doctorat în teologie la Universitatea Valahia ar fi trebuit să învețe că islamul este o religie iar cei care cred nu trebuie să se întrebe dacă islamul este corect. Mai mult, baza islamului este Coranul și nu islamul este bazat pe Coran!

Mai mult, Particularitatea Sa are planuri să fie un exemplu nu doar pentru România ci și pentru U.E. Evident, aceste planuri se bazează pe președintele turc care îi ajută să fie un model (ei nu pot fără Erdoğan?) tot președintele turc îi ajută să-și respecte religia, etc.

Cât despre învățăturile lui Erdoğan care-i învață să fie loiali ”statului respectiv” (România) este mai mult o glumă.

Un alt subiect tratat este cel al Moscheei pe care Erdoğan o voia construită la București. În interviul meu cu Romeo Couți am abordat această temă pe care nu o mai reiau aici ci doar explicațiile Muftiului:

A fost o înțelegere greșită. Ceea ce ne-am dorit a fost să-i unim pe toți musulmanii, sub o umbrelă a muftiatului și a unei moschei care să predice atât în limba română, în primul rând în limba română, în limba turcă și limba arabă. Da, acest lucru ni l-am dorit, dar din păcate a rămas așa în aer. Au fost alte persoane puse sa împiedice acest proiect. Este democrație, e firesc, dar inițiativa noastră a fost aceasta. Domnul premier Victor Ponta ne-a pus la dispoziție acest teren ca să avem o moschee care sa îi unească pe toți musulmanii din București, din municipiul București. Nu vrem să avem aceleași modele care sunt în alte capitale din Occident, adică mergi la moscheea X e a grupării X, mergi la moscheea Y e a grupării Y, nu. Aici in România, există un model, există o entitate juridică pe care o numim muftiatul, iar toate aceste lăcașuri de cult nu sunt ale unor ONG-uri, sunt ale muftiatului. Din păcate, nici pană la ora actuală, această mică problemă nu s-a rezolvat, înțelegeți?

Pe lângă faptul că înțelegerea a fost greșită, Particularitatea Sa consideră că au fost persoane puse să împiedice acest proiect și continuă după cum vedeți cu ideea ”este democrație„ fapt care a și dus la împiedicarea proiectului. Consilierul lui Erdoğan de azi, ne spune Muftiul, Victor Ponta a pus la dispoziție terenul…

Am vorbit personal cu domnul președinte al Turciei, și mi-a spus în mod direct, domnule muftiu vă sprijinim în acest proiect. Am zis doamne ca să nu se interpreteze greșit în România, am rugămintea ca acest proiect să fie sprijinit de dumneavoastră, nu că se turcizează comunitatea musulmană din România, nu că Tayyip Erdoğan, președintele Tayyip Erdoğan iertați-mă, vrea să își impună politica în România.
Nu o să găsiți vreo propunere a Muftiului adresată statului român pentru construirea acestei moschei. O să găsiți un proiect al statului turc de a construi moschei în întreaga lume la care una dintre pupilele sale în România, Muftiul a fost pus să-l sprijine.

Cum s-ar putea gândi cineva, ne spune Muftiul ca președintele turc să-și dorească sporirea influenței în România?

Pentru a nu implica statul în cheltuieli pentru a nu implica guvernul în cheltuieli am spus că merg și cer și eu finanțarea în Turcia, finanțare pe care o și primisem, în perioada respectivă pentru a construi acest lăcaș de cult.

Reiese că Muftiul este Muftiul Turciei în România și nu Muftiul României în România!

În concluziile sale, Muftiul conchide:

” poporul turc iubește poporul român, poporul român iubește poporul turc, iar acest lucru s-a dovedit și din punct de vedere istoric”.

Ca un ins care a luat pulsul societății și știe EL cine ce iubește, relațiile româno-turce sunt de viitor. Din punct de vedere istoric nici nu mai încape vreo îndoială.

Poate acest interviu decriptat să fie un pas spre consolidarea relațiilor pe principii normale și nu cu asemenea personaje care nu înțeleg propria valoare a funcțiilor pe care temporar le ocupă.

Sigur că minoritatea turco-tătară are problemele ei. Și nu văd niciun proiect în privința conservării sale.

 

Prima partea a analizei o găsiți aici:

https://ionutcojocaru.ro/2024/10/24/o-comunitate-un-muftiu-si-doua-state-intre-dorinta-si-realitate/