Studiul de aproximativ 1 000 de pagini pe care istoricul Gheorghe Onișoru l-a publicat în 2021 este extrem de util atât istoricilor cât și pasionaților de istorie. Apreciem că este un studiul complet al tumultului de evenimente și schimbări prin care a trecut România în cea mai neagră perioadă a sa din punct de vedere istoric.
Perioada tratată este una foarte dificilă, greu de analizat, cu foarte multe decizii care și azi reverberează în mentalul colectiv al societății românești. De aceea, mulți colegi istorici evită să se aplece asupra studiului perioadei respective.
Fie că vorbim despre regimul socialist-totalitar, fie că ne referim la colaborarea dintre Ion Antonescu și legionarii conduși de Horia Sima sau la conducerea statului de către Ion Antonescu și deciziile luate în acea perioadă, fie că ne referim la 23 august 1944 ca un act care se bucură de un larg interes printre români și astăzi sau înlocuirea lui Ion Antonescu cu un regim democratic care a fost înlocuit cu dictatura proletariatului la 30 decembrie 1947 sunt evenimente care răsună încă în amintirea multora dintre noi.
Sunt evenimente care nu s-au întâmplat din senin, sunt decizii care și azi implică statul român iar profesorul Gh. Onișoru pe baza documentelor reconstruiește acea perioadă tulbure din trecutul nostru. Autorul nu detaliază doar ceea ce s-a întâmplat ci explică cum s-a întâmplat. De ce s-a ajuns în acea situație. Cititorul poate la sfârșitul studiului să înțeleagă mai bine perioada analizată și să înțeleagă mai bine pașii care ne-au dus în acel context.
În Stalin și Poporul Rus… Democrație și dictatură în România Contemporană în primul capitol Drumul de la Marea Unire la totalitarism, autorul creionează o sinteză a perioadei interbelice pe o bază documentară foarte vastă. Nu lipesc referiri la economia perioadei, deciziile partidelor politice și evoluția sau involuția lor cât și detalii în privința vieții cotidiene. Evident, o analiză detaliată se referă la apariția Partidului Comunist din România și anii de ilegalitate a membrilor săi. Dacă în primul deceniu al perioadei interbelice autorul a urmărit procesul legislativ, contextul schimbării Constituției și a evidențiat legile importante care au constituit baza dezvoltării statului român cu accent pe personalitățile publice: Regele Ferdinand și Regina Maria, Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, gen. Averescu, etc în deceniul al doilea, prin reîntoarcerea în țară a lui Carol al II-lea și dezvoltarea curentului revizionist în Europa autorul urmărește și detaliază pe baza documentelor declinul democratic din România ce duce la un regim personal al lui Carol al II-lea, schimbarea Constituției, desființarea partidelor politice, etc. Aceste decizii nu puteau rămâne fără urmări și ca atare Carol al II-lea a fost nevoit să-și transfere prerogativele regale către fiul său, regele Mihai I. în septembrie 1940.
Cronologic, Gheorghe Onișoru urmărește pe baza documentelor parcursul instaurării regimului Antonescu cât și colaborarea acestuia cu statul ”național-legionar” cât și relațiile tânărului rege cu șeful statului.
În capitolul II, 23 august 1944 autorul oferă un studiu generos susținut de o bibliografie impresionantă cu privire la actul de la 23 august 1944. Contextul pregătirii actului, partidele implicate, rolul lui Iuliu Maniu în relația cu comuniștii și Palatul cât și momentul decisiv privind arestarea Mareșalului și pașii premergători pentru a încheia colaborarea cu Germania nazistă și trecerea de partea Aliaților.
Lovitura de Palat, dubla insurecție armată și citirea declarației la Radio de către Regele Mihai prin care anunța că România se alătură Națiunilor Unite au dus la lupte dure cu Wehrmachtul chiar din noaptea de 23 august.
În capitolul III, Sub regimul armistițiului autorul analizează contextul prin care statul român și-a dorit să semneze cât mai repede armistițiul cât și contextul politic de la București al partidelor politice și instalarea guvernului Rădescu.
Primul volum se încheie cu capitolul IV 6 martie 1945 în care profesorul Gh. Onișoru detaliază viața politică de la 23 august până la instalarea guvernului Petru Groza. Vorbim de planul URSS care în câțiva ani (1944-1947) și-a impus regimul de ”democrație populară” în Europa de Est. Evident, cercetarea autorului este axată pe parcursul României în acest plan.
Cel de-al doilea volum din Stalin și poporul rus… intitulat Democrație și Dictatură în România Contemporană analizează în capitolul I Greva Regală. Faptul că Regele Mihai a rămas izolat și a recurs la un ultim gest extrem, acela de a intra în grevă ceea ce a dus la un conflict constituțional. Un ultim pas pe calea consolidării dictaturii este detaliat în capitolul II 19 noiembrie 1946 în care autorul cercetează evenimentele care au dus la fraudarea alegerilor și venirea regimului socialist-totalitar la guvernare.
Cu alegerile din 1946, comuniștii și-au îndeplinit scopul iar capitolul IV intitulat sugestiv 1947: Sfârșit de epocă autorul ne oferă tabloul complet al Tratatelor de Pace, operațiunii Tămădău, eliminarea lui Gh. Tătărescu și evident abdicarea Regelui Mihai.
Cu aceste evenimente se încheie practic o epocă iar România a intrat pentru o lungă perioadă de timp într-un regim autoritar.
Ultimul capitol, cel al IV-lea, Modelul Stalinist ne detaliază intrarea României pe deplin în sfera de influență sovietică. Dispariția partidelor politice, menținerea unui singur partid și rolul acestuia ne sunt detaliate.
Apreciem că istoricul Gh. Onișoru este cel mai avizat istoric român în ceea ce privește perioada analizată. Studiile sale, semnate de-a lungul timpului dar și conferințele și prelegerile ținute pe acest subiect l-au făcut un reper printre studenții, doctoranzii și profesorii români care studiază perioada trecerii de la un regim democratic la cel socialist-totalitar.
Acest studiu completează un gol al istoriografiei românești, unul extrem de util care ne face să înțelegem pe baza documentelor, momentele complexe din istoria noastră. Cele două volume semnate de istoricul Gh. Onișoru sunt utile tuturor celor care vor să înțeleagă cum am ajuns dintr-un regim democratic într-unul autoritar. De asemenea în acest volum găsim suficiente documente care creionează personalitățile actorilor principali fie că vorbim de Regele Mihai, Iuliu Maniu, Ion Antonescu, Gh. Tătărescu, Lucrețiu Pătrășcanu, etc.
În concluzie, cele două volume ale profesorului Gh. Onișoru reprezintă o sinteză completă a perioadei tratate iar temele cercetate sunt analizate cu maturitatea istoricului care urmărește firul arhivelor în detalierea evenimentelor.