84 de ani de la decesul întemeietorului Republicii Turcia. Un OM, un lider care a transformat ruinele Imperiului Otoman într-o Republică respectată și azi.
Acesta a decedat la 9:05, dimineața în luxosul palat Dolmabahçe, pe malul Bosforului. Trecuse cu statul său prin războaie, războiul de independență și războiul cu grecii. După ce a reușit anularea Tratatului de la Sevres și recunoașterea celui de la Lausanne s-a ocupat de reforme.
Chiar dacă mulți sunt azi cei care-l contestă deoarece a dus noul stat spre o civilizație occidentală, în contextul perioadei sale, ceea ce a făurit era singura cale de consolidare și dezvoltare. Pe acest blog, găsiți multe articole despre reformele sale și Turcia Lui.
Câteva idei din teza mea de doctorat despre funerariile sale:
La 1 noiembrie 1938, preşedintele Consiliului de Miniştri, Celal Bayar citeşte în faţa Adunării Naţionale mesajul preşedintelui Ataturk[1] din care reiese că Turcia a ştiut să-şi adapteze relaţiile sale de amiciţie şi alianţă atât cu popoarele vecine cât şi cu cele mai îndepărtate.
În toamna anului 1938 starea de sănătate a preşedintelui Ataturk s-a deteriorat. Examinat de profesorul francez Tiessienger, raportată de către Legaţia Regală a României în Turcia, ministrului MAE, N. P. Comnen, reiese că starea de sănătate a preşedintelui Turciei este şubredă, şi în primul rând ficatul, din cauza alcoolului pe care acesta îl consuma zilnic.[2]
Dispariţia liderului emblematic K. Atatürk, la 10 noiembrie 1938, a generat numeroase comentarii. Întrebarea de pe buzele tuturor se referea la posibila continuare a vechilor evoluţii din partea Turciei. Sau alte chestiuni, precum:
Care va fi viitorul reformelor Kemaliste?
Neînțelegerile dintre liderii Kemalişti vor crea probleme interne? Va putea Turcia continua politica externă promovată de indiscutabila autoritate a lui Atatürk, iar întrebarea cea mai vehiculată era dacă Turcia va putea să îşi apere integritatea naţională şi în primul rând independenţa ca un stat laic?
Funeraliile conducătorului statului turc, care au avut loc la 20 noiembrie la Ankara, eveniment important, au atras prezenţa multor lideri europeni*. Din partea română, Nicolae Petrescu Comnen a trimis o scrisoare de condoleanţe la care a primit răspuns de la omologul său, T. R. Aras, de altfel şi patriarhul Miron Cristea, preşedintele Consiliului de Miniştri, a trimis o scrisoare de condoleanţe primind răspuns de mulţumire de la Celal Bayar[3]. La funeraliile şefului statului turc au fost prezente 30 de state.
La 20 noiembrie au sosit în capitala turcă delegaţii din majoritatea ţărilor pentru a participa la evenimentul neplăcut[4], totalul oamenilor care au fost prezenţi la înmormântarea şefului statului fiind de 20.000 de oameni[5].
La 26 decembrie 1938, Atatürk a primit din partea parlamentului titlul de „lider veşnic
[1] În „Timpul” din 17 martie 1937, în ceea ce priveşte viitorul relaţiilor turco-române, Ataturk declara: „Dorim din suflet o Românie tot mai puternică. Prietenia dintre noi este atât de strânsă şi de sigură, încât pe măsură ce România se întăreşte şi se înalţă, ne simţim şi noi mai puternici. Mai presus de orice pacte, e simţământul care ne uneşte. Iar în inimile noastre, România este preţuită frăţeşte.”
[2] Ankara 5 aprilie 1938, numărul 477-3
* Din partea Marei Britanii a participat Sir William Birdwood, în ţinută de gală, în mână cu bastonul de mareşal, urmat de 150 de soldaţi englezi de elită, a venit să prezinte onorul eroului care îl învinsese la Canakkale, ceea ce se putea considera un simbol al respectului pe care îl acordau englezii politicii realiste şi echilibrate promovate de kemalişti după problema Mossul.
[3] „Timpul” din 14 noiembrie 1938
[4] „Timpul” din 22 noiembrie 1938
[5] „Timpul” din 23 noiembrie 1938