"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2020 / 10 iunie

Trecutul românilor între tragedie și farsă


Ministrul Culturii PSD, Lucian Romașcanu a supervizat pe când se ocupa de ”cultură” desființarea Departamentului Centenar. Cu un an și jumătate înaintea Centenarului! Azi, ca om de bază al lui Marcel Ciolacu a fost promovat purtător de vorbe al social democraților. La încheierea Centenarului Tratatelor de Pace de la Paris (1919 – 1920), la 100 de ani de la Trianon prin care României îi erau recunoscute granițele consfințite prin Marea Unire din 1 decembrie 1918, niciun oficial al statului român nu a vorbit despre Trianon. Ca și cum acest Tratat nu ar fi existat! Ca și cum nu a avut  nicio legătură cu statul român.

trecut-620x465-1

O parte dintre specialiștii români au evocat istoria Tratatului, au vorbit despre contextul adoptării acestuia. Mulți însă au bătut câmpii. Ar fi util să ne cunoaștem istoria și importanța ei. Să cunoaștem semnificația tuturor zilelor importante. Să creăm metode prin care generațiile ce vin după noi să fie informate, să-și cunoască propria istorie dar și cea universală.

Tratatul de la Trianon nu este un tratat între România și Ungaria. România nu a avut un rol determinant la Trianon. Este un tratat între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. În acest voluminos Tratat nu este trecut nici măcar o singură dată cuvântul Transilvania. Este actul de fondare a Republicii Ungare prin care îi sunt recunoscute frontierele. La cel de-al doilea Tratat de Pace, din 1947 sunt menținute.

Istoria ne dovedește că uneori sacrificiile sunt în zadar. Strategia lui Stalin din cel de-al doilea război mondial cu privire la naționalismul sovietic a dat roade. Cei peste 25 de milioane de sovietici morți au sperat într-o viață mai bună după sfârșitul războiului. Ceilalți sovietici rămași în viață au crezut că viața lor pauperă va lua sfârșit. Au sperat degeaba!

Românii după cel de-al doilea război mondial au crezut că viața lor va reveni la normal. Au crezut degeaba. Jumătate din Europa a rămas cu speranța. Sute de mii de victime au fost condamnate, umilite, batjocorite, omorâte. Istoria este și știința nefericirii oamenilor!

De aceea este bine să știm, să cunoaștem, să învățăm! Să nu uităm, să nu repetăm trecutul. Să condamnăm derapajele autoritare. Să înțelegem ce înseamnă putere colonizatoare și să fim atenți la suveranitatea și drepturile noastre. Dar pentru acest deziderat toți politicienii ar trebui să facă un curs de istoria românilor cel puțin. Să știe cine sunt, de unde vin și ce reprezintă!

Câți dintre votanți se întreabă ce-i reprezintă pe cei pe care îi votează? De unde vin, ce specializare au, ce au realizat în viața lor? Prin ce s-au remarcat față de alții? Ce plus valoare ar putea aduce în viața românilor?

Demnitatea dată de trecutul istoric ar trebui să fie un principiu de bază. Între conducătorii români  și ceilalți nu ar trebui să existe complexe. Dacă Ion I.C. Brătianu sau Regina Maria ar fi avut complexe, probabil România nu ar fi arătat cum este azi.

Falimentul cultural al României este palpabil. Este vizibil și din afara țării. Este demonstrat la orice pas. Culmea, nu sunt luări de poziții semnificative, nu găsim ca subiecte ce țin de istoria, cultura sau literatura română să-și găsească locul în dezbaterile primordiale. De prea mult timp acceptăm ca oameni cu o cultură mediocră, unii care nu au citit măcar o carte în viața lor să ocupe funcții de primă însemnătate în cultura română. De la miniștri, la directori de direcții culturale județene, la directori de bibliotecă, de muzeu sau profesori. Din fericire sunt și multe excepții.

Din 1990 învățământul românesc s-a degradat treptat. Doar întâmplarea a făcut să mai găsim oameni dedicați, cu vocație și pasiune. În rest, criteriile de selecție se fac pe criterii de grupuri, politice sau personale. Iar televiziunile manipulează colosal. Unde în mass-media națională s-a vorbit despre Trianon? În presa locală, cei care au vorbit, cum au făcut selecția invitaților? Pe criterii de competență sau de notorietate ori pe bază de indicații?

Centenarul României Mari (fără o parte din Bucovina și Basarabia pierdute în cel de-al doilea război mondial) ne-a demonstrat ceea ce știam. Nu ne ridicăm la înălțimea înaintașilor noștri, suntem rupți de trecut, nu mai există un interes real pentru propria noastră istorie, nu găsim o preocupare pentru istoria prin filme, documentare. Elevii din ziua de azi știu mai bine când este ziua Statelor Unite sau a Franței decât a României!

Vrem să facem ceva pentru cultura română? Vrem să pregătim oameni în acest domeniu? Dacă s-ar vrea, s-ar constitui o strategie la nivel național și s-ar acționa în consecință. Altfel, ne legăm oportunist de datele istorice pentru a le valorifica funcție de instituția care le finanțează.

De la pregătirea profesorilor la selectarea studenților până la predarea metodologiei și până la construirea unei programe pragmatice sunt pași care ar trebui să-i preocupe pe cei care fac legi. Distanța dintre așteptările părinților și ceea ce oferă statul prin dascălii săi ar trebui să constituie preocupări reale. Numărul de profesori care nu trec titularizarea cât și procentele îngrijorătoare ale celor care nu iau Bacalaureatul sunt dovezi clare că mulți dintre cei care sunt la catedră, nu merită! Iar acest fapt se răsfrânge asupra elevilor.

Generația de azi nu mai are cunoștințe despre materiile ce țin de identitatea națională. Este generația ruptă de trecut. Mulți au probleme de exprimare, gramaticale, de cunoștințe literare, istorice, etc. Câțiva dintre elevii olimpici ai acestei țări mă întrebau ce să citească după terminarea liceului pentru că ajunși în Statele Unite sau Marea Britanie au conștientizat că nu știau mare lucru despre țara lor.

Prin scoaterea istoriei (ca materie obligatorie) de la Bacalaureat, prin manualele alternative și prin punerea la catedră a unor profesori fără vocație, uitarea este un fapt. Crearea României Mari și a statului român modern am citit că sunt scoase anul acest din programa de Bacalaureat.

Pentru ca lucrurile să se schimbe, dacă s-ar vrea ar trebui să nu mai fie politizate. Iar cei care reprezintă România să fie oameni cu o inteligență peste medie care să se înconjoare de specialiști în toate domeniile importante.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT