De câte ori ne gândim la România și nu simțim un regret și o oarecare nostalgie. De ce la noi nu este ca la alții? De ce nu funcționăm și noi după reguli clare, stabilitate, progres, consolidare, funcționalitate. De ce nu suntem și noi la nivelul de percepere și dezvoltare ca cei din vest sau nord. De ce la noi majoritatea dezbaterilor sunt sterile. Nerăbdarea, entuziasmul, naivitatea sunt caracteristici ce tin de felul nostru de a fi. Tindem către vest doar teoretic. Cu siguranță istoricii și filosofii pot găsi raspunsuri raționale; dar pentru tot românul care spera la o viață în care siguranța locului de muncă să nu fie periclitată acestea nu contează. Cum putem explica cei 25 de ani de „libertate” în care am intrat cu zero datorii externe? Ce mai avem noi „al nostru” la noi în țară?
România de astăzi este statul în care normalitatea este dată ca exemplu când o constatăm. România este statul unde Justiția a abdicat de la normalitate în anumite cazuri. Să fie slaba pregătire a magistraților, să fie amestecul politic sau implicarea serviciilor? Contează doar pentru statistică. Suntem statul unde ne bucurăm de arestarea politicienilor dar ne amăgim că violatorii și pedofilii sunt lăsați liberi. Iar în toată această șaradă cei care ar trebui să perfecționeze sistemul juridic se gândesc să creeze mecanisme în care accederea în sistem să fie mult mai ușoară.
România este statul în care o problemă medicală poate deveni o adevărată aventură. Cunoști un medic, ești norocos. Chiar dacă plătești CAS, chiar dacă ești un cetățean corect. Devii un pacient care stă la cozi, chiar la Urgențe, care nu are altă șansă decât să devină un x în turma din coadă. Ferească Dumnezeu să ai nevoie de intervenții chirurgicale. Majoritatea care vin la un control trebuie să-și drămuiască banii pentru a putea ieși rezonabil din problema nedorită.
România este țara în care Educația a devenit speranță. Speranța părinților care își duc copii la școală iar ei acolo ar trebui să învețe! Să dobândească, să se dezvolte. Doar că șansa este providențială. Șansa unui dascăl dedicat, a unui om, a unui pedagog. Acești dascăli sunt astăzi din ce în ce mai puțini. Și cu siguranță se vor împuțina atâta timp cât Bacalaureatul a devenit cel mai important examen din viața atâtor viitori absolvenți de studii denumite superioare. Astăzi majoritatea Universităților își deschid ușile pentru cei care au trecut examenul de Bacalaureat, indiferent de notă sau de chemarea pentru viitoarea profesie. Tot astăzi mulți dintre studenți aleg facultățile care sunt mai aproape de casele lor. Iar aceste facultăți sunt alese pentru o mare parte dintre ei ca și cum ai alege un produs de la Supermarket. Sistemul nostru de educație nu răspunde necesităților practice actuale. Suntem țara cu Universități în aproape toate județele ceea ce duce la o diluare progresivă a sistemului. Universități care produc studenți, majoritatea rătăciți iar aceștia devin profesorul, judecătorul sau medicul de mâine. Progresul vine din cercetare, din concurență, din dezbateri! Câți dintre cei care devin absolvenți își găsesc un loc de muncă în domeniul respectiv.
Desigur aceste categorii enumerate sunt doar câteva dintre cele care ar trebui rapid îndreptate. Iar dacă astăzi am ajuns aici am ajuns din cauza și cu planificarea politicienilor noștri. Dacă astăzi nu mai avem industrie, educație, cercetare, sănătate, sindicate reale, infrastructură este tot din cauza celor care au creat dezordine pentru a-și face ordine. De multe ori ne întrebăm cum este cazul Codului Fiscal, de ce după ce s-au înțeles și au fost de acord, azi nu mai sunt deoarece FMI sau Comisia Europeană nu recomandă. Noi, ca societate, am devenit o anexă a celor din afară. Dacă FMI sau alte acronime „recomandă”, politicienii noștri execută. Desigur sunt și state unde recomandările nu sunt luate în calcul.
România este statul în care politicienii noștri merg la Ambasada Statelor Unite pentru a se lumina. Pentru a se consulta. Politicienii noștri au devenit purtătorii altora de idei. Ceea ce se reflectă, din păcate, în societatea noastră. Nu avem industrie, nu avem autostrăzi cu toate că statul a cheltuit atât de mulți bani încât am fi putut construi și la vecini, nu avem firme de construcție ale marilor proiecte românești, nu avem nici măcar supermarketuri. Nu avem bănci. Suntem piață de desfacere pentru state din altă categorie. Cu toate acestea clasa politică a crescut, Parlamentul a ajuns la aproape 600 de membri, membrii ai guvernului au ajuns în închisoare, chiar și doi miniștrii de Interne. În aceste condiții, în aceste circumstanțe, ce facem? Chiar am uitat toți de potențialul uman pe care îl putem regăsi?
Suntem o nație care parcă trăim doar azi. Uităm repede, suntem schimbători, nu avem răbdare. Alegem cu speranță după care regretăm profund. Am ajuns astăzi în situația în care avem un președinte lipsit de expresie, anost și care atunci când se forțează să vorbească parcă vorbește din obligație; un prim ministru anchetat, dar nu pentru plagiat, miniștrii anchetați și exemplele pot continua.
Ne putem întoarce la valorile autentice românești îmbunătățite desigur cu ceea ce putem prelua pozitiv din alte culturi. Slavă domnului avem o istorie veche, autentică, multe personalități și desigur și oameni bine pregătiți. Avem chiar și modele!