Oare cum am putea să ne așteptăm de la o persoană care a plagiat, apoi a dat o ordonanță prin care poate renunța la titlul de Doctor, să aibă demnitatea necesară și onoarea de a fi corect? Cum putem să-l credem când ne oferă atat de multe exemple negative? Cum putem înțelege acceptarea pragului la referendumul din 2012 cerut de la Bruxelles și acceptat imediat? Cum putem înțelege faptul că a fost de acord cu exploatarea Roșia Montană? Cum putem înțelege declarația sa conform căreia se va muta cu biroul în sediul MapN, eventual în biroul domnului Oprea? Cum putem crede un om, fie el și premierul României, că a mers în Turcia pentru că doar acolo găsea liniște? Și întrebarile pot continua…
Victor Ponta a fost primul ministru care după mult timp s-a aplecat asupra dialogului cu Orientul Mijlociu cât și cu Turcia. Lucru firesc având în vedere că această zonă reprezintă un potențial strategic și economic semnificativ. Doar că premierul român a testat zona în stil propriu, a mers prima dată în Dubai cu prietenul său Sebastian, în club, într-o vizită privată chit că imi e greu să cred că a fost doar privată sau turistică. Gest sancționat de presă la vremea lui.
Cum poate fi catalogat un prim ministru care merge în club apoi îi vizitează pe regii și șeicii evlavioși sensibili la asemenea fapte comportamentale? Pentru conducătorii din zona Orientului Mijlociu religia și filosofia asupra vieții este hotărâtoare în aprecierile asupra interlocutorilor lor. Sau pentru domnul Ponta funcția de prim ministru este de 8 ore pe zi după care se poate duce liniștit în cluburi?
A urmat apoi o serie de vizite în Orient, întâlniri cu liderii regionali și desigur declarațiile din care reieșeau speranțe. În plan diplomatic se pare că oficialitățile noastre consideră că diplomația este acel lucru în care călătorești mult, faci fotografii cu liderii lumii și vorbești plăcut. Nu un mijloc prin care în urma unei vizite să poți obține ceea ce ar fi trebuit să facă scopul deplasării.
Un lucru este cert și anume că premierul nostru caută punți (sau este folosit) și de către Est, fie ei chinezi, ruși arabi, turci. Se simte mult mai confortabil în compania coducătorilor autoritari. Astfel nu-mi explic de ce nu ratează nicio ocazie de a fi în preajma lui Vladimir Putin sau a „prietenului” Recep Tayyip Erdoğan.
Astăzi este greu de demonstrat că premierul nostru nu-l consideră prieten pe președintele turc. Ceea ce nu este rău deloc. Numai că nu cred că pentru carismaticul lider turc sentimentele sunt asemenea. Așa că putem înțelege că ambii au interese personale din poziții publice. Istoria ne demonstrează o sumedenie de „prietenii” dar nu dincolo de așa – deja populara sintagmă – interesul național.
Altfel cum putem înțelege prezența premierului român la ceremoniile de comemorare a independeței statului turc, puse în aceeași zi cu comemorarea genocidului armean, 24 aprilie?
Dincolo de eroarea diplomatică gravă parcă văd dilema lui Victor Ponta: să mearga la Canakkale, alături de Erdoğan sau la Erivan alături de Vladimir Putin? A preferat Turcia, vizita la Trabzon și vizionarea unui turneu de baschet unde participa și o echipă din Oltenia natală.
Vizita la Baku, chiar dacă a fost blamată în declarații de părerologi, ea poate reprezenta exacerbarea egoului și a tinereții premierului român. Cei care au hotărât ca Jocurile Europene să se desfășoare în Azerbaidjan nu au fost Erdoğan sau Putin. Vizita lui Putin la Roma sau a Angelei Merkel din mai anul curent la Moscova nu au fost criticate în presa noastră așa cum a fost întâlnirea lui Ponta cu cei doi lideri autoritari. Desigur comparația este puțin forțată iar scăparea în presă turcă, a unei discuții din tribuna de la Baku dintre Erdoğan și Putin defăimătoare la adresa românului („nu este niciun european aici”) pare sugestivă și arată cât preț pune Erdoğan pe relația sa cu Ponta.
Faptul că Victor Ponta și-a lăsat delegația și a trecut în avionul turcilor ridică semne de întrebare. De ce atât de des cu Erdoğan? De ce Victor Ponta atât de des la Istanbul? De ce a ales să se opereze la Istanbul într-o clinică în care soția președintelui turc este acționar?
Tot în această perioadă, înainte de a pleca către prietenul său Erdoğan și către Istanbul unde va sta ceva vreme printr-o hotărâre de guvern acesta oferă într-un loc central comunității musulmane terenul pentru a se contrui cea mai mare moschee din Europa pe banii turcilor. Istoria va consemna că unul dintre ctitorii celei mai mare moschei din Europa este Victor Ponta alături de prietenul său R.T. Erdoğan.
Ce a făcut R.T. Erdoğan după alegerile din 7 iunie?
Această legătură apropiată cu Recep Tayyip Erdoğan ar trebui să ne îngrijoreze. Liderul autoritar turc a pierdut din încrederea europenilor, am putut citi chiar și pe agentia Reuters că sunt din ce în ce mai multe indicii cum că acesta nu este străin de trimiterea de arme către ISIS.
În presa turcă s-a dezbătut intens faptul că o coloană de tiruri încărcate cu armament a trecut granița cu Siria iar vameșii au primit ordin să nu controleze mașinile. Ca să se asigure că nu vor fi controlate, coloana a fost însoțită de ofițeri ai Serviciilor Secrete. Culmea, președintele turc s-a supărat că au fost găsite arme, nu că mergeau către ISIS.
În Turcia, după alegerile din 7 iunie guvernul președintelui Erdoğan este criticat pentru spălare de bani datorită hotărârii acestuia, de a permite transferul de bani și de active valoroase ale statului, din Turcia către alte state, fără a fi supus unor inspecții de stat, ceea ce practic legitimează pierderea urmei banilor.
Prima măsură legislativă a partidului AKP după alegerile parlamentare a fost să-şi continue eforturile de a implementa un regulament, pe 8 iunie, care permite fluxul de bani din Turcia către alte țări.
Regulamentul a fost emis de Ministerul Economiei. Conform acestuia, va fi posibil să se transfere bani atât în valută străină, cât și în lire turcești în numerar, precum și bunuri valoroase, cum ar fi aur și diamante din zonele de liber schimb – zone pentru importul fără taxe vamale de materii prime etc.
Nu vor exista inspecții de stat ale acestor transferuri, făcute fie de către vămi, fie de către Ministerul Comerțului şi Ministerul de Finanțe. Conform acestei decizii sistemul bancar, sau banca centrală a Turciei, nu sunt incluse în cadrul acestui proces ceea ce face imposibil de urmărit transferul de bani și de bunuri în străinătate. Sume mare de bani și bunuri valoroase pot fi acum transportate către zonele de liber schimb, de unde pot fi preluate de către alte state sau anumite insule, prin intermediul vapoarelor.
Dacă acești bani și aceste bunuri sunt aduse înapoi în Turcia, nicio autoritate statală nu ar fi informată cu privire la transfer.
Controversatul regulament sprijinit de către guvernul AKP ca urmare a incapacităţii sale de a obține o majoritate în guvern a dus la formularea unor speculaţii privind motivația secretă a partidului.
Reprezentanții partidelor de opoziție au promis să prezinte problema Parlamentului, dorindu-se o anchetă parlamentară și să-i solicite explicații guvernului AKP, în timp ce experții în economie au considerat că măsura guvernamentală a fost cauzată de „panică” în urma alegerilor.
Există, de asemenea zvonuri cum că guvernul ar fi grăbit implementarea regulamentului pentru a transfera bani în străinătate a căror sursă nu o poate explica.
Îi poate oferi prietenul Ponta ajutor în oferirea unor zone libere din România prietenului său? Sau putem crede că premierul nu știe de această controversată lege?
Acuzat, chemat la DNA, cercetat comportamentul premierului român produce consecințe. Una dintre ele este că în urma deciziei Ponta-Iohannis avem un premier general. Suntem singura țară europeană care avem un sef de guvern general. Care chiar insistă să ne spună că ne va conduce ca un militar. Pe axa România – Orient Mijlociu au apărut primele similitudini: conducători generali! Iar președintele tace și reface. Vechii pedeliști în funcții cheie.