Kenan Evren, generalul-preşedinte care a dat lovitura de stat din Turcia, în 1980


Cel de-al şaptelea preşedinte din istoria Turciei a decedat ieri la vârsta de 98 de ani. Om de stat, Şeful Statului Major General (1978 – 1983) a jucat rolul principal în lovitura de stat din 1980. Odată cu adoptarea noii Constituţii din 1982 a devenit Preşedintele Turciei până în 1989. A colaborat cu primi-miniştri Bülent Ulusu şi Turgut Özal.

De numele său se leagă lovitura de stat, cea din 12 septembrie 1980. Conform Constituţiei, Armata a acţionat „pentru a veghea şi a proteja patria şi Republica Turcă”. Reinstaurarea puterii civile a devenit posibilă abia după 2 ani, odată cu elaborarea noii Constituţii.

Recent gazetarul Kadir Can a publicat cartea (“12 Eylül 1980 Akıl Tutulması”/Eclipsele Raţiunii 12 septembrie 1980) încă o lucrare care pune semne de întrebare despre acest eveniment şi desigur, stârneşte controverse. Cum trecutul este greu de stabilit şi acest moment se pare că îi înflăcărează încă pe turci, restabilirea „adevărului” este departe de a se fi cunoscut. Autorul a declarat că s-a străduit vreme de şapte ani să adune fotografii pentru a arăta prin imagini câte ceva din ceea ce s-a întamplat. Desigur ele sunt importante şi aduc lumină asupra evenimnetului.

În urmă cu patru ani statul a deschis o anchetă specială care să se ocupe cu analiza evenimentelor din anii `80. Singurii care au mai rămas în viaţă dintre actorii importanţi ai loviturii de stat, participanţi coordonatori la organizarea loviturii de stat au fost Kenan Evren şi generalul Tahsin Şahinkaya.

Coroborat cu pierderea imunităţii în urma referendumului din 12 septembrie 2010 (pură coincidenţă), mass-media a readus în discuţie evenimentul. Ca o paralelă asupra fostului preşedinte turc planează încă suspiciuni, că nu spune tot ce ştie cum planează suspiciuni asupra preşedintelui Ion Iliescu cu privire la evenimentele din 1989.

După pierderea imunităţii (era prevăzută la art. 15 din Constituţie) mulţi dintre participanţi sau rudele acestora au depus plângeri penale împotriva capilor loviturii de stat.
Ce spun cei acuzaţi

Armata a fost chemată să salveze ţara de la cădearea în haos şi să pună capăt violenţei! Mai mult, în declaraţiile lor de la procuratură, atât Evren, cât şi Şahinkaya nu au regretat ceea ce au făcut, ba mai mult au declarat că dacă ar fi în aceeaşi situaţie ar proceda la fel.

Opiniile sunt interminabile. Unii spun că aducerea evenimentului în cauză în discuţie este un pas către democraţie, iar alţii că această anchetă nu va duce nicăieri. Ceea ce s-a şi adeverit.

Oricum s-ar discuta, logic şi democratic ar fi fost ca armata să nu se amestece în politică! Dar cum în zona orientală armata este în majoritatea cazurilor garantul “puterii” este imposibil să nu se amestece. De aici apar şi intervenţiile în forţă.

În fapt, în Turcia există o vădită stare de tensiune între mediul politic şi armată. Armata este obişnuită să fie în mijlocul evenimentelor, să ia parte la decizii şi, bazându-se pe argumentul tradiţional-istoric venit de la Atatürk, orice încercare de a restabili lucrurile aduce guvernului oricare ar fi el acuze de complot împotriva armatei. Controversele asupra deciziilor importante care l-au avut în prim plan vor rămâne. Se pare că fostul preşedinte nu le-a clarificat.

Moartea preşedintelui turc a venit într-un moment în care Turcia este măcinată de scandal, în plină campanie electorală pentru alegeri parlamentare (vor avea loc pe 7 iunie) şi toţi cei implicaţi din nefericire speculează evenimentul.