De când un sparanghel este mai important ca o viață de român?


Ambasadorul României în Germania are cetățenie germană. Reprezintă Emil Hurezeanu interesele României în Germania sau cele ale Germaniei? Care au fost argumentele lui Klaus Iohannis când l-a numit pe acesta ambasador la Berlin? Ce face statul român în situația aceasta? Ce fac Klaus Iohannis, Bogdan Aurescu și Emil Hurezeanu cu privire la condițiile inumane în care se află muncitorii români din Germania?

91154742_1337916583067664_3389111409978638336_o

De ce i-a trimis guvernul în condiții impropri și de ce nu reacționează? Nu e mai simplu să recunoști o greșeală decât să o ignori? Sau nu este nicio greșeală?

În plină stare de urgență, când noi toți suntem obligați să stăm în case, să circulăm din când în când doar până la supermarket cu voie, mii de muncitori sunt selectați chiar din zonele aflate în carantină și trimiși carne de tun în Germania pentru a le culege legumele germanilor.

Chiar dacă statul german nu le respectă drepturile, îi folosesc cu indiferență, îi țin chiar în izolare ca și cum ar fi ciumați. Românii plecați pentru a câștiga un ban, au și ei drepturi. Constituțional sunt reprezentați de către autoritatea statului român. Dacă mai este autoritate! Dacă mai este a statului român!

Chiar dacă autoritățile române se comportă ca și cum nu ar exista subiectul, acesta există, Klaus Iohannis este informat de servicii de situația din Germania și are informații pertinente despre muncitorii trimiși de guvernul său la muncă. De ce nu vine să ne explice? De ce nu ne vorbește despre această situație?

De ce nu face nimic? De ce nu sunt transparente detaliile din contractul de muncă? De ce nu ne comunică despre muncitorul decedat de COVID-19? Și-a cerut scuze Klaus Iohannis familiei celui decedat? Ce s-a întâmplat cu el? A rămas acolo? A fost adus acasă? Ce se întâmplă cu cei infectați? Îi tratează statul german? Îi lasă să moară natural? De ce transporturile cu zilieri din România către statele occidentale continuă? Au asigurare de sănătate?

Reprezintă autoritățile române interesele românilor?

Monitorul de Suceava a publicat o știre importantă. Un text al unui muncitor din Suceava aflat în Germania prin care descrie ce fac românii aflați la cules de sparanghel. Ca istoric mă gândesc că tratamentul acordat românilor de către germani nu diferă cu cel din perioada interbelică:

”Vă scriu pentru că suntem într-o mare dilemă, suntem în locul în care a murit acel bărbat din Suceava, aici nu sunt condiții de protecție, sunt oameni în izolare care muncesc singuri pe câmp. Astăzi a izolat o echipă întreagă de oameni, aici este o femeie care se simte rău și așteaptă medicul de azi dimineață și nu vine nimeni să o vadă.

Se lucrează și în hală la sortat sparanghel, aici oamenii stau unul lângă altul, avem măști pe care le purtăm de 5 zile. Au închis porțile firmei și au pus bodyguard, au mers apoi la oameni în câmp și le-au spus că dacă vine poliția să le spună că e totul bine. Vrem să mergem acasă, nu vrem să murim aici pe capete.

Săpunul este limitat, dușurile sunt la comun, iar toaletele nu au încuietori. Aici nu spune nimeni nimic, se ascunde totul, stăm stresați, tot auzim că sunt din ce în ce mai mulți oameni în izolare. Oamenii tușesc, lucrăm cu mâinile în apă rece și nici nu mai știm ce să credem.

Vă scriu pentru a ne da un sfat, pentru a ne ajuta. Ne este frică. V-aș ruga din toată inima să rămân anonimă pentru că mi-e frică. Vă rog să ne ajutați, cerem un ajutor umanitar! Vrem acasă!”

Alte declarații de la cei din Germania care vin în completarea celei de la Suceva:

”Nu vreau să exagerez, nu vreau să dramatizez situația, dar suntem asupriți. Ne-au băgat în niște barăci, ne-au promis locuri de muncă, locuri de muncă pe care nu le aveam. Am venit să câștigăm bani. Ne-au luat din aeroport, ne-au pus în așa zisă carantină și a doua zi ne-au scos la muncă în câmp. Aici sunt persoane care muncesc de la 14 ore în sus, mai mult de 100 de ore pe săptămână. Aseară de Înviere, eu unul personal, am muncit de seara de la ora 8 până dimineață la ora 8.

Sunt persoane cărora le-a fost rău, e o muncă foarte grea. Au muncit ieri pe ploaie, au rămas acasă, au venit ei acum cu un tabel, și i-au obligat să își facă bagajul și să plece. În perioada în care autogările sunt închise, gările sunt închise, cu ce să vină oamenii în țară? Fără niciun ban…Nici nu respectă carantina, ar trebui să fim un pericol pentru germani, noi ar trebui să mai stăm în carantină. Nu îi interesează.

Am fost preluați de autoritățile germane,  ni s-a făcut un test scurt contra coronavirus, adică ni s-a luat febra. Au venit autocare de la firmă, ne-au dus într-un campus de barăci, arată ca niște containere, ne-au băgat câte 2 în cameră. A doua zi ne-au cerut buletinele, iar a treia zi, când a fost Paștele catolic, am fost scoși la câmp. Nu ni s-a dat nicio sticlă cu apă” (sursa A3).

De o bună vreme suntem în starea de urgență. Pentru omul de rând înseamnă restricții de circulație, parțial de muncă și impunerea (uneori prin forțare) a deciziilor statului. Acceptarea din partea cetățenilor a încetării contractelor de muncă, faptul că mulți au intrat și vor intra în șomaj, stresul tăierii salariilor este actual iar ratingul de țară privind economia a fost stabilit în negativ. Semne clare ale unei crize economice.

De la începutul acestei crize și până azi nu am văzut un plan clar al guvernului. Un plan de funcționare a economiei. Măsuri sociale, economice.

Liderii adevărați iau măsuri pentru ceea ce urmează. Nu se pierd cu detaliile din prezent.