"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2019 / 19 noiembrie

Sacrificatorii nației


Germania și Japonia au fost principalele state care au îmbrățișat extremismul în perioada interbelică. Au produs daune (morți, răniți, holocaustul, distrugeri materiale) de neimaginat. Zeci de milioane de morți! Pentru a putea fi oprite au fost atacate până la nimicire iar dictatorii înlăturați. Armata sovietică alături de prietenii aliați au șters Germania de pe fața pământului. Statele Unite au folosit bomba atomică pentru a îngenunchea (vorba președintelui în exercițiu, cu forța) Japonia.

p_187655_440x300-00-65

Imediat după dezastru, ambele state au investit cel mai mult în Educație! Iar azi, Germania și Japonia sunt principalele state industriale. Practic, dacă ar fi lipsit cineva un deceniu, și s-ar întoarce la câțiva ani după terminarea celui de-al doilea război mondial fără a ști de război, nu ar fi sesizat distrugerea ci dezvoltarea acestor state.

Morala? Educația și sănătatea produc rezultate. Cercetarea aduce inovații. Atât educația cât și sănătatea, dacă nu sunt susținute de stat, produc reverberații în societate (precum cea a noastră) care ne situează pe ultimele locuri în Europa. Elita noastră politică (generic, așa se numește) a scăzut ca nivel intelectual treptat din 1990 până azi, când dezbaterile nu mai sunt necesare, când ideile sunt înlocuite cu convingeri, când certitudinile devin un mod de a guverna. Iar atacurile la persoană sunt principala caracteristică a politicienilor. Acum avem dezbaterea pe mobilierul din birouri, dacă este cu cărți sau nu, ci nu ideologic. Iar ”demnitarii” au ca principală grijă să nu deranjeze sau să-l supere pe cel care i-a pus. Căci foarte puțini au convingerea că ei chiar merită să fie miniștrii.

Spre exemplu, strategii campaniei PNL au încercat și în mare parte au reușit să creeze impresia în societate că Viorica Dăncilă este proastă în comparație cu un Klaus Iohannis, un intelectual cu trei cărți (oare de ce nu a publicat vreo carte cât timp a fost profesor) din care deducem că au fost scrise doar pentru a lăsa impresia că este un intelectual. Pagini umplute cu cuvinte. În fond, avem doi profesori ca profesie, ambii fără vocație, Dăncilă și Iohannis. Nu s-au remarcat prin propria meserie ci ca politicieni. Din această situație, prin acești foști profesori (sper că nu și viitori) vedem unde este educația și cât preț se pune pe ea. Un exemplu negativ îl putem constata doar la o minimă citire a numelor miniștrilor din guvernul Orban. Câți sunt profesori universitari, în adevăratul sens? Eu cred că doar unul!

Accidente precum acest ministru de finanțe, într-o țară cu o minimă decență și valori universale nu ar permite ca acesta să se apropie de ministerul de finanțe. Un ministru care se pronunță împotriva principalelor categorii de oameni care ar trebui să educe și să salveze o țară, ar trebui trimis acolo unde îi este locul. Probabil pentru a putea avea șanse să ajungă, cu puțin timp înainte de nominalizare, a declarat:

Eu prezint puțin viziunea liberală, propria mea viziune liberală asupra economiei. Trebuie să avem curajul să spunem că este momentul să spunem ca sectorul privat să fie prioritatea zero a României și nu învățământul, nu sănătatea. Este un lucru important, este un lucru pe care trebuie să-l facem. Eu nu sunt de acord ca un sector cum sunt doctorii sau IT să fie impozitați diferit, impozite zero. Noi ( adică ei, nu noi în sensul de toți) va trebui să plătim acest lucru, să plătim contribuții sociale pentru cei din IT.

Ca istoric, care printre altele am scris istoria PNL (cât și o monografie dedicată lui Ionel Brătianu), nu numai că am citit-o dar vă garantez că acest ins, nu a deschis măcar prima pagină pentru a înțelege ce partid reprezintă. Modul de exprimare nu este nici măcar de școala generală. Acesta afirmă, după cum vedeți în prima propoziție din propria declarație: Eu prezint puțin viziunea liberală, propria mea viziune liberală asupra economiei. Sau să avem curajul să spunem că este momentul să spunem.  Păi ori puțin viziunea liberală, ori propria lui viziune liberală? Apoi afirmă clar, răspicat că sectorul privat trebuie să fie prioritatea zero a României și nu educația și sănătatea! Cu alte cuvinte, construim o țară de proști, eventual bolnavi care să muncească pentru sectorul privat! Doctorii și it-iștii trebuie să câștige mai puțin. Nu că salariile ar fi mari în restul domeniilor.

Ca om care citesc multe, nu mă miră atât de mult declarația lui Florin Cîțu cât lipsa de reacție a societății. O societate care este în anestezie de prea mult timp încât nu mai are timp să reacționeze. De aici și tiparele.

Așa putem sintetiza declarațiile unor miniștrii din cabinetul Ludovic Orban. Spre exemplu, ministrul finanțelor, preocupat mai mult de a se fotografia decât de economia țării, de a sta prin studiourile tv sau cu organizarea conferințelor de presă prin care suntem înștiințați de grava situație a țării. Ca și cum noi, societatea suntem vinovați. Vinovați că s-a votat cu PSD în 2016 și ca urmare vom fi pedepsiți! Ei, oricum ne-au spus că acest PSD este ciuma roșie, iar ca să se îndrepte lucrurile trebuie să fim purificați, să stăm smeriți, să suferim, să avem ”rușinea” de a fi îndrăznit să nu-i votăm acum aproape patru ani.  Acum, ei, cei de la PNL sunt preocupați doar de soarta țării. Ei nu gândesc în genul electorat și reprezentanți politici ci în oameni fundamentali, gata să se sacrifice pentru binele țării precum un soldat pe front. Chiar nu le pasă dacă vor mai fi sau nu realeși! Sau, dacă au găsit un grup infracțional, să renunțe la guvernare, să-i lase pe cei de la PSD să ducă economia în gard.

Pentru a înțelege ”necesitatea reformelor” în Educație, citim mai jos o idee din discursului noului ministru. Pentru a observa cine este, în cv-ul domniei sale citim doar funcții și câteva diplome până la nivelul de masterat. Trebuie subliniat că are un certificat și de la Academia Națională de Informații! Cu alte cuvinte nu are tangență cu cercetarea sau cu direcțiile de predare – educație ci doar cu înțelegerea sistemelor elementare din domeniul atât de important ca Educația.

Monica Anisie: V-am spus, și bugetul acesta trebuie să crească gradual, pentru că nu poți să dai din primul moment fără să știi niște măsuri pe care le vei lua pe termen scurt, mediu și lung. Vă spun de ce. Pentru că, hai să spunem că astăzi ni se dau cei 6% din PIB. Astăzi! Dar eu, pe construcția pe care o am acum, cu cei 6% nu am ce să fac.

Dragoș Pătraru: Ia uite cum triplați salariile, cu ăia 6% și i-am rezolvat!

Monica Anisie: Stați puțin! E important numai să triplăm salariile, sau trebuie să mă gândesc…

Înțelegem de aici că nu ar ști ce face dacă ar primi acei bani și că trebuie să se gândească! Sau să ceară explicații de la Partid. În niciun caz nu pare genul care să se lupte pentru cei 6% din PIB care ar trebui dați anual educației.

În schimb, din perioada guvernării Ponta (2013) Ministerul Educației investește și în privat. Poate cu scopul de a sprijini școlile private care oricum sunt pe profit prin taxele pe care le percep sau doar cu intenția de a sprijini câțiva amici care au deschis școli private și nu le-ar strica și o sponsorizare anuală de la stat. Prin această lege, tot ce ține de preuniversitar, dacă este acreditat primește aceeași finanțare per elev, fie că este la privat sau la stat.

De ce nu și la universitățile private?

Poate că în loc să finanțeze școlile private, statul ar putea finanța mai eficient școlile din sate, comune sau ar putea gândi programe prin care ar eficientiza educația. În fond, inteligența s-a născut la sat, mari personalități au pornit din sate. Azi, această posibilitate se zbate în limita de eroare! Dar cui îi mai pasă?

P.S. După ce ne-am bătut joc de Centenar, după ce am avut un minister al Culturii și Identității Naționale, acum am dat jos titulatura de Identitate de care se pare că nu mai contează!

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT