"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2019 / 25 septembrie

Duplicitatea securistului care condamnă comunismul


Știrea conform căreia Traian Băsescu a colaborat cu securitatea, în fapt, nu este o știre. Toți cei care cunosc cât de cât regimul trecut cât și cel actual, sigur nu au îndoieli privind colaborarea sa cu securitatea. Pentru istorie, Traian Băsescu rămâne colaboratorul securității (primul?) care a avut multe demnități în statul român, de la secretar de stat, la ministru, primar al Bucureștiului și desigur președinte al României. Acesta conducea CSAT-ul, din postura de președinte al României. Indiferent cu ce serviciu colabora, trebuie subliniată reușita sistemului. Să-ți pui omul în cea mai informată funcție, nu este un lucru simplu.

traian-basescu-securitate

Cred că ar trebui să ne dea tuturor de gândit cât de fragil este statul român și cât de ușor se pot infiltra diverși colaboratori în funcțiile cele mai înalte. Acum, și cei mai naivi și creduli susținători ai lui Traian Băsescu, observă că au crezut într-un om cu multe fețe. Un om duplicitar, un om asupra căruia trebuie să ne întrebăm dacă a fost colaborator al Securității până în 1990 sau este și astăzi. Cu cine a colaborat, după pseudonimul Petrov, este evident.

Se poate aprecia că Traian Băsescu este cel care a accelerat accesul needucaților în politică. De la propria fiică, agramată, la Monica Ridzi (condamnată), Traian Igaș, Monica Macovei, Cristian David (condamnat), Mihai Stănișoară, Luminița Plăcintă, Gheorghe Pogea, Gabriel Berca (condamnat) și mulți alții.

Selecția precară, lipsa specialiștilor în funcțiile cheie, ”închirierea” intelectualilor pentru a-i susține punctele de vedere au arătat intențiile sale și au produs zece ani haotici din care nu a reieșit nicio direcție sau strategie.

De ce nu a fost găsit colaborator al Securității până acum?

Arhiva CNSAS nu a fost studiată în întregime. Mai mult, pe baza unor protocoale CNSAS preia periodic dosare. Sau poate ”colegii lui care l-au pregătit pentru funcții” au avut grijă să nu se găsească documente care să-l incrimineze. Dar, nefiind specialiști, au uitat să se asigure și în alte direcții și dosare. Declarația:

”Recunosc că la 21 de ani habar n-aveam că Contrainformațiile militare erau parte a Securității”

Trebuie să recunoaștem că această declarație este una care ne insultă inteligența. Adică el dădea cu subsemnatul la Securitate, colaborator atât de tânăr, era în sistem și nu știa cu ce se ocupă Contrainformațiile? Că doar băieții de acolo nu cântau serenade sau organizau petreceri!

În apărarea sa, acesta declară:

În orice caz, pentru mine, trebuie să recunosc, este o oarecare amărăciune. După ce am condamnat comunismul, am deschis arhivele Securității și le-am transferat către CNSAS din dispoziția mea, am deschis arhivele Comitetului Central, acum să am un asemenea verdict… Voi încerca să merg până la capăt uzând de toate drepturile constituționale pentru clarificarea lucrurilor”

Condamnarea comunismului a fost un fapt de imagine și nu unul bazat pe o cercetare științifică. Cei care au citit acel Raport Final al Comisiei Prezidențiale și-au putut da seama ca este scris de către oportuniști ai regimului. Chiar și așa, în Raport sunt câteva capitole bine scrie. Doar câteva. Într-adevăr, în 2005, au fost transferate către CNSAS două milioane de dosare în spațiile puse la dispoziție de guvernul Năstase, în 2003.

Condamnarea comunismului cu care se laudă Traian Băsescu este una care să fie bifată și nu una pe baza aportului unor specialiști. O comisie construită din prietenii lui Vladimir Tismăneanu, aleși după simpatiile politice și nu după specializarea în domeniu. Istorici recunoscuți ca specialiști ai perioadei nu au fost invitați în această Comisie deoarece puteau schimba direcția. Sigur, Comisia a fost înființată să condamne comunismul. Sigur comunismul, ca orice ideologie extremistă ar trebui condamnat. Dar, nu tot ce s-a petrecut în perioada 1945 – 1989 trebuie condamnat! Nu se poate declara ilegitim și ilegal tot ce s-a întâmplat în acești ani. Sunt tratate internaționale, acte de naștere, de căsătorie, de proprietate,  relații cu diferitele state. După logica Comisiei, trebuiau anulate toate.

Pentru a înțelege cum gândește Vladimir Tismăneanu, alesul lui Traian Băsescu să condamne comunismul, postez ultima sa declarație după alegerea Laurei Codruța Kovesi în funcția de procuror european:

” Pentru noi, într-un fel, numirea Laurei Kovesi ca procuror-șef al UE înseamnă ceea ce-a fost pentru polonezi alegerea cardinalului Karol Wojtyla drept Papa Ioan Paul al II-lea. Era în 1978, propaganda regimului Gierek s-a dezlănțuit după vechile rețete kaghebiste. În 1979, Papa a mers în Polonia, a fost un moment de extaz al libertății. Lupta acestei femei de un curaj greu de egalat cu un sistem putred, venal, metastatic, este una din acele pagini care ne dau dreptul să vorbim, fără urmă de ezitare, despre istoria onoarei în Europa de Est. Abia aștept prima vizită oficială a procurorului-șef al UE la București…”,

Oportunism, dorința de a vedea arestați, comparația acestei femei cu Papa Ioan Paul al II-lea, descrierea acestei femei drept eroină îl transformă pe Vladimir Tismăneanu într-un tonomat atât de drag lui Traian Băsescu.

Ne întrebăm care a fost plus valoarea adusă de Traian Băsescu în funcțiile sale. Mai cu seamă în cea de președinte cu propriile guverne. Ce plus valoare a adus guvernarea PDL? Oameni cu o calificare precară au fost promovați de acesta. Cu siguranță, România s-a schimbat negativ în cei zece ani cu Traian Băsescu.

Antagonizarea maselor, forțarea legilor, sfidarea milioanelor de oameni care i-au cerut să plece, crearea unei camarile care după ce nu a mai fost președinte s-a întors împotriva sa,  susținerea binomului cât a fost președinte sunt doar câteva dintre faptele acestui președinte care îmbătrânește urât.

Dacă și la Înalta Curte se va menține verdictul de la Curtea de Apel, Traian Băsescu se va declara victimă. Doar această strategie o cunoaște.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT