Din 1990 România a cunoscut din păcate o degradare constantă în multe domenii. Nu în toate. Cu siguranță cel mai important domeniu care ne afectează pe toți este Educația. Desele reforme ratate de-a lungul anilor ne-au afectat pe toți cei care am trecut prin școală sau avem copii, nepoți ori cei care se văd nevoiți să se ofere cobai noilor reforme. Schimbarea materiilor, diluarea altora precum istoria au produs un elev nou, unul cu mai puțină cultură, cunoștințe. Și nu din vina lui!
Ca rezultat, valorile societății noastre nu sunt de multe ori selectate pe merit. Democrația prost înțeleasă le oferă tuturor drepturi iar televiziunile nu mai selectează de mult invitații, ținând cont de specializarea acestora pe subiectul tratat ci pe impactul pe care invitatul îl transformă în rating. Cu alte cuvinte, ratingul contează mai mult ca subiectul. Cu cât te exprimi mai neacademic, cu cât îți scapă o înjurătură sau cu cât perorezi mai mult pe lângă subiect cu atât de califici ca „persoană publică”.
Azi avem o serie de candidați la prezidențiale. Dintre aceștia sunt câțiva care se declară independenți, că ei nu au treabă cu partidele. Că ei nu mai pot fără a face ceva pentru noi. Și pentru că țara aceasta este plină de naivi, apar și tot felul de profitori care fac jocurile unor regizori pentru a bătători calea alesului la încă un mandat.
Unii dintre ei, Mircea Diaconu sau Alexandru Cumpănașu se bucură de o popularizare excesivă. Unul joacă rolul popularului, celălalt al justițiarului. Unul a apărut brusc cu premeditare, altul a avut nevoie de ajutor familial pentru a se erija în salvatorul nației. Nu contează cât de goi sunt, ci că sunt popularizați. Cel care se bucură mai mult de popularizarea mass-media are mai multe șanse.
Pentru a putea observa ce fel de personaj este Alexandru Cumpănașu, postez mai jos un citat:
”Sunt specialist în politică externă, pentru că am realizat emisiunea Ambasador, la Realitatea TV, și sunt calificat și ca istoric, pentru că predau la Colegiul Național de Apărare și am fost activist civic zeci de ani. Cine ar putea ști mai bine decât mine cum era societatea civilă la 1918?”
După această logică, putem crede zvonurile cum că acesta nu are studii superioare. Orice realizator de emisiune tv nu se poate considera specialist doar că pune niște întrebări. Mai ales în domeniul diplomației unde pe lângă studii, trebuie cercetare serioasă, lecturarea literaturii de specialitate, a arhivelor, cunoașterea istoriei specializării pe care un așa zis ”specialist” și-o alege. Plus ucenicia necesară, lângă specialiști adevărați.
Pentru că „politica externă” se referă la tot globul, este imposibil să existe specialistul Alexandru Cumpănașu. De aceea, există specialiști de exemplu pe securitate, pe zone, pe regiuni, pe probleme, etc. Probabil, pentru Alexandru Cumpănașu pare complicat să cunoască toate statele lumii, specializarea sa poate consta doar în câteva discuții cu diferiți ambasadori dornici de a-și populariza țara la televizor.
Cum Colegiul Național de Apărare tace, mai ales după această declarație, putem concluziona că este alături de omul său! De specialistul în diplomație și istoricul Alexandru Cumpănașu!
Spre exemplu, când au avut loc evenimentele din Turcia (iulie 2016), Alexandru Cumpănașu și-a declarat prietenia cu ambasadorul turc și i-a susținut punctul de vedere. Nu detaliez și punctul de vedere al fostului ambasador despre el. Ori, un jurnalist sau ce se consideră acesta, caută să asculte toate variantele, pentru a oferi telespectatorului său un punct de vedere obiectiv.
Fără a avea un cv public (oare are studii?), acesta este pus vicepreședinte al Fundației Colegiului Național de Apărare. Oare pe ce criterii? Conform site-ului propriu, aflăm că scopul Fundației Colegiului Național de Apărare, constă în identificarea, susținerea și promovarea intereselor României în domeniul securității și apărării naționale. Sigur Alexandru Cumpănașu se pricepe și la securitate!
Așa cum ați citit mai sus că se califică și ca istoric! O sfidare, nu numai la adresa istoricilor ci și a tuturor oamenilor de bună credință. Se pare că la Colegiul Național de Apărare te califici după ce predai și nu te califici ca să predai! Ori, cei care se înscriu la acest Colegiu, cred că cei mai buni specialiști vin să predea, nu unii asupra cărora planează suspiciunea că nu au studii. Odată obișnuiți cu impostura, unii dintre ei, cu aportul prietenilor din televiziuni, își creează o notorietate cu care tentează la președinția României.
Mai mult, acesta nu s-a preocupat de scris. Nu a avut motiv. Dar si când a avut, a scris 3 cărți în două luni. După unii, cărțile sunt de peste 200 de pagini, după alții toate însumează 50 de pagini toate trei. Întrebat cum a scris 3 cărți în două luni, a răspuns: „am și eu niște capabilități, aveam ideile dinainte”.
Cărțile acestuia, înșiruiri de texte din care 70% reprezintă copierea legilor publicate în Monitorul Oficial. O dovadă mai clară că nu este în regulă, o reprezintă faptul că nu se găsesc cărțile scrise de familia Cumpănașu. Ori, se știe foarte bine că autorii scriu cărți pentru a ajunge la cât mai mulți cititori și nu le scriu pentru a le ascunde.
Ca istoric știu foarte bine ce înseamnă să scrii o carte, un studiu sau un articol. De aceea consider că este imposibil ca un neavenit ca Al. Cumpănașu să scrie pe bune 3 cărți de istorie. S-a urcat și pe unul dintre cele mai frumoase momente din istoria noastră, Centenarul, în stilul clasic pentru a-l ponegri. Doar acesta rămăsese să scrie despre Centenar.
P.S. Sunt sigur că știu cum era societatea civilă la 1918. Mult mai bine ca Alexandru Cumpănașu. Că tot se întreba cine ar putea ști mai bine.