Într-un interviu prietenesc luat de Marius Tucă Gabrielei Firea aflăm că actualul primar al Bucureștiului își dorește să câștige și următorul mandat de primar al Capitalei dar în același timp își dorește să candideze la prezidențiale. Pentru a dovedi cât de important este partidul pentru ea, lasă de înțeles că ar putea candida și independent, dacă nerecunoscătorii ei colegi, nu o desemnează pe ea ci pe Viorica Dăncilă.
Recomandată doar de funcție, actualul primar al Bucureștiului și-a propus să se bată cu Iohannis pentru postul cel mai râvnit de un politician. Singura asemănare între cei doi este aceea că nu au făcut mare lucru (de fapt au încurcat mai mult) ci au încercat prin declarații critice să transfere capital politic. În România, mulți nu se uită la fapte ci la imagine.
Gabriela Firea, după Dragnea, a revenit în partid și vrea să candideze, probabil pentru a-i dovedi soțului ei, F. Pandele că poate și ea să candideze.
Preocupată de ”soarta partidului”, soția candidatului F. Pandele la președinție, face apel nu doar la PSD ci și la ALDE și Pro România să susțină candidatul comun care ar putea fi ea.
Care sunt realizările sale ca politician? Ca primar? Ce o recomandă? Sunt doar câteva dintre întrebările asupra cărora vom reveni în perioada următoare.
Ca locuitor al Bucureștiului, preocupat de eficientizarea timpului, am observat că orele petrecute în trafic sunt mai multe decât în 2016, când și-a început mandatul. Ca istoric mi-ar fi plăcut ca Primăria Generală să susțină proiecte culturale dedicate Centenarului și nu statui precum cea a prințului Rainier al III-lea de Monaco (nu mai scriem prețul) din Parcul Circului. Ca pasionat de handbal am salutat ideea formării unei echipe competitive în București. O echipă ce a reușit să câștige Liga Campionilor iar apoi s-a remarcat prin schimbarea multor antrenori și jucători. Prin decizia primarului, Vlad Enăchescu se va ocupa de echipă. După ce Telekom disponibilizează jurnaliști, mulți dintre ei comentatori sportivi, acesta ajunge să conducă o echipă finanțată cu milioane de euro de primărie. Ce-l recomandă pe comentatorul sportiv, Vlad Enăchescu? Gabriela Firea!
Realizarea unei săli de sport promisă în 2016 se va promite și în campania din vara viitoare!
Principala sa temă de campanie în 2016 era eficientizarea traficului. Mi-aș fi dorit ca actualul primar al Bucureștiului să-și pună amprenta asupra orașului, ca mandatul său să fie de referință dar din păcate, istoria va reține doar rățoielile la adresa Guvernului și ale liderului PSD, Liviu Dragnea. Probabil în curând, și la adresa Vioricăi Dăncilă!
Tot mai mulți fac apel la un candidat de stânga susținut de o coaliție PSD – ALDE – PRO România. În fond, o coaliție din PSD cu Partide OM. Ce partid ar fi ALDE fără C.P. Tăriceanu? sau PRO România fără Victor Ponta? Cum vor percepe membrii PSD o alianță cu Victor Ponta, fost lider al partidului, a cărui preocupare constantă vreme de doi ani a fost și este de a destructura PSD?
Că ne place sau nu PSD, este principalul partid al țării și printre puținele partide (PNL, UDMR) care nu stau într-un singur om. De altfel, pretențiile ALDE, după scorul de la europarlamentare sunt exagerate. Probabil nici în 2016 ALDE nu ar fi intrat în Parlament dacă nu ar fi fost în coaliție cu PSD. Faptul că ALDE își susține președintele (în mod normal ar fi trebuit să-l schimbe după pierderea alegerilor) la președinție, chiar dacă toți conștientizează că nu are o șansă viabilă, poate fi un semn de a înțelege spiritul de echipă într-o viitoare coaliție.
Despre o Alianță PRO România – PSD se vorbește din nou. Acum Victor Ponta nu mai face jocuri duble ci este doar un simplu om preocupat de soarta României. Atât de preocupat că nu se poate abține să nu ne influențeze destinele.
Practic, pentru PSD orice Alianță este pozitivă atâta timp cât candidatul la președinție este din partea sa sau neutru. Cei care cunosc PSD, știu că membrii săi nu vor trage pentru candidatul altui partid. Este ca și cum ai susține un iepure în dauna unui elefant!
Politicienii noștri sunt prinși acum cu strategia pentru prezidențiale. Mai mult, în această legislatură, până acum, am fost chemați la două referendumuri care nu au reprezentat nimic ca eficiență. Dacă am fi avut politicieni responsabili, precum Vintilă Brătianu (ministrul de finanțe) ar fi motivat că vistieria statului e mult prea importantă iar guvernul trebuie să se ocupe de problemele reale ale societății și nu de chestiuni impuse de pe o agendă neclară.
Situația internațională nu ne așteaptă, problemele istorice tind să devină actuale iar educația prin examenele națională ne arată cât de precar stăm, poate la cel mai important capitol. Nu am văzut din păcate, politicieni preocupați de educație și cultură. De prezentarea unor proiecte reale în acest domeniu.
Spre exemplu, Centenarul ar fi trebuit să reprezinte un moment zero și pentru politicieni. Fie ei de stânga sau dreapta, ar fi trebuit să conștientizeze că sunt români, iar evenimentele centrate pe faptele istorice să prevaleze intereselor temporare. Nu am reușit să aducem la lumină acest eveniment primordial al istoriei noastre. Cum istoria este știința care se ocupă cu studiul evenimentelor ce definesc românismul, românitatea, România, putem spune că istoria este viața noastră, în cazul de față, a românilor iar experiența trecutului ne poate defini și creiona perspective viabile pentru viitor.
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la Tratatele de Pace de la Paris. Tratate unde România, cu mari eforturi a reușit să obțină recunoașterea internațională a teritoriului său. Tratatele de Pace s-au întins pe parcursul a doi ani (1919 – 1920). Anul viitor, pe 4 iunie 2020, se vor împlini 100 de ani de la Tratatul de la Trianon. Cu alte cuvinte, în mai puțin de un an, România va sărbători 100 de ani de la recunoașterea României Mari.
Au conducătorii noștri vreun proiect legat de eveniment? Președintele, Guvernul, instituțiile subordonate lor vor întreprinde activități de înștiințare și conștientizare a trecutului istoric? De ce nu, de cunoaștere a celor care au făcut posibilă Marea Unire și recunoașterea ei la Tratatele de Pace? De a găsi modele și în istoria noastră și nu cum fac Călin Popescu Tăriceanu sau Gabriela Firea care ne citează din Winston Churchill. Are Ministerul de Externe vreun scop anul viitor? Știm că în ultimii ani a funcționat fără direcție.
În timp ce Comisia Trianon de la Budapesta avansează în propriul său proiect, noi ne întrebăm dacă Gabriela Firea o sa candideze la președinție alături de Florentin Pandele.