Zilele trecut m-am aflat la Salonic unde am participat la o conferință dedicată războiului greco-turc. O sută de ani este o perioadă suficient de mare ca istoricii să poată ajunge la concluzii bazate pe știință și nu pe subiectivism. La noi, anul trecut, în Anul Centenarului, istoricii au evocat Marea Unire și din prisma împlinirii acesteia. Acum, în Grecia, am ascultat istorici greci care au evocat războiul greco-turc cu amărăciunea neîmplinirii.
Pentru grecii din 1919, războiul era oportun și punea în discuție recuperarea Constantinopolului cu toată zona Traciei și a Izmirului. În fond, cei mai mulți greci locuiau la Izmir (Smyrna) iar sediul Patriarhiei era (este și acum) la Constantinopol. Toți știau că aceste zone au fost ale grecilor, că le-au pierdut când Imperiul Otoman le-a preluat cu forța iar momentul declinului Imperiului Otoman le aducea șansa istorică de a reveni și a îndrepta un fapt istoric.
Turcii se vedeau neputincioși în fața celor care îi ocupaseră, creștinii reușiseră să ajungă în Constantinopol după aproximativ 500 de ani. Grecii credeau că aliații au ocupat capitala imperiului pentru ei, iar Venizelos o să conducă Grecia de la Constantinopol. Armenii[1] încurajați de ideile președintelui american W. Wilson sperau și ei la construirea vechii Armeniei iar kurzii aspirau la rândul lor la independență.
Nu erau acestea ideile exprimate la Tratatele de Pace de la Paris?
Interesele Marilor Puteri:
La Tratatele de Pace de la Paris se manifesta un reviriment al opiniei publice favorabil Ankarei. Vechile simpatii pentru turci s-au redeșteptat subit, inima patriotică a francezilor arătându-se mișcată de lupta lor curajoasă pentru existența națională. Italia, la rândul său se exprima în favoarea unei Turcii independente. O Grecie puternică în Mediterană nu-i convenea, chiar dacă noile teritorii acordate lui Venizelos în Asia Minoră de vest pentru ajutorul său militar s-au dat pe seama sferei de interese italiene. Prin supărarea Franței și Italiei se poate explica de ce s-a oprit înaintarea trupelor grecești. Cu totul neașteptat pentru turci, aceștia au primit un cadou nesperat.
Maimuța ca factor decisiv
Cu ajutorul Antantei, Venizelos îl alungase în timpul războiului pe regele Constantin și îl pusese pe tron pe fiul său, Alexandru, păstrându-și sie puteri dictatoriale. După semnarea tratatului de la Sevres, poporul grec trebuia să-și legalizeze în alegeri libere schimbarea înfăptuită prin forță. După succesele obținute la Paris, Venizelos s-a întors în țară. Primit cu lauri, pentru acesta lucrurile păreau că merg foarte bine. Mai mult, regele Alexandru i-a pus pe cap președintelui o
cunună. Neașteptat, regele Alexandru a fost mușcat de o maimuță iar după o intoxicație de câteva zile a murit. La propunerea lui Venizelos, prințul Paul, fratele lui
Alexandru a refuzat coroana motivând că acesta nu cunoaște decât un singur suveran, tatăl său Constantin. Poporul s-a văzut în fața unei dileme, Venizelos sau Constantin. Dilema a fost elucidată, poporul fiind într-o mare proporție de partea regelui Constantin. Astfel Venizelos a plecat din țară iar regele Constantin rechemat. Regele și-a condiționat venirea de sprijinul întregului popor. Mai mult, grecii nu s-au intimidat de avertismentele stăruitoare ale puterilor occidentale, referendumul fiind un triumf covârșitor pentru Constantin. Presa pariziană s-a arătat furioasă împotriva „ingratului popor grec”, Franța a găsit pretextul dorit pentru noua orientare turcofilă a politicii sale. Statele Unite ale Americii condamnaseră prin vot politica lui W. Wilson manifestându-și voința de a se ține departe de afacerile Europei. La sfârșitul anului 1920, cauza Aliaților în Orient se afla într-un grav impas.
Când sfidezi Marile Puteri
Spre deosebire de greci, turcii au fost angajați o perioadă într-un conflict intern (război civil) până în momentul în care au observat că ”republicanii”, cei din jurul generalului Mustafa Kemal câștigă conflictul. Apoi, toată suflarea turcă și-a canalizat energiile în acest costisitor război (1911 război cu Italia, 1912-1913 războaiele balcanice, 1914 – 1918 primul război mondial, 1919 – 1922 războiul greco-turc) pentru consolidarea Republicii după planul lui Mustafa Kemal desăvârșit la Tratatele de Pace de la Lausanne de către Ismet İnönü cel care și-a lăsat la un moment dat omologul, pe David Lloyd George să aștepte fără vreun rezultat pe peronul gării din Lausanne, acesta părăsind Conferința Păcii pe motiv că nu este ascultat.
Strategii diplomatice
- Un argument al turcilor la Conferință, unde se punea problema existenței statului turc cât și al regimului Strâmtorilor, a fost cererea delegației turce de a primi insula Ada Kaleh pe motiv că aceasta a făcut la un moment dat parte din Imperiul Otoman.
- Amenințarea cu scoaterea Patriarhiei din Constantinopol în caz că cerințele turcilor nu sunt ascultate. Cum s-ar fi uitat creștinii la reprezentanții lor dacă acest lucru s-ar fi întâmplat?
- Înțelegerea dintre Lenin și Mustafa Kemal. Izolați (ajutați de Marile Puteri) la Conferința Păcii, aceștia și-au dat seama că pot colabora, fiind cele mai puternice state din regiune.
Azi, relațiile dintre Turcia și Grecia nu sunt la un nivel mediu. Ambele țări sunt în NATO, Grecia este în U.E., Turcia era la un moment dat candidată. Turcia se află în proximitatea unor conflicte (Siria, Irak), are patru milioane de sirieni refugiați pe teritoriul său, Grecia este în spațiul Schengen. Președintele turc s-a asigurat ca europenii să știe că în caz că se ajunge la neînțelegeri, acești refugiați pot pleca spre Europa. Există și asemănări între ele, problemele economice reprezentând una dintre aceste asemănări.
Dincolo de noțiunile istorice ce le delimitează, dezbaterile despre Lausanne și Montreux cât și disputele pe diferitele insule, o problemă spinoasă între cele două state este cea reprezentată de cei care sunt considerați ”teroriști” de către Erdoğan, o parte dintre aceștia au reușit să fugă din Turcia, traversând Râul Meriç (Marița) și conform regulilor europene au primit azil. Acest fapt, a provocat nemulțumiri la Ankara, ca peste tot pe unde statele democratice nu acceptă clasificarea acestei mișcări ca teroriste, fără probe.
Victime colaterale
Curios din fire, m-am întâlnit cu câțiva turci care au reușit să scape din Turcia. Așa am aflat că există călăuze care în schimbul unor sume consistente, în grupuri, îi ajută pe sărmanii oameni să scape de regimul din Turcia. Sunt oameni care au o meserie, oameni care trebuie să se împace cu faptul că a trebuit ca într-o zi să plece doar cu ce au pe ei, într-o țară (Grecia) despre care au învățat la istorie că este dușmanul lor de moarte. Au trebuit să le explice copiilor de ce sunt catalogați teroriști, de ce trebuie să se ascundă.
Sunt oameni care înainte de a pleca din Turcia au trebuit să se ascundă. Să nu se audă vreun sunet, copii la rândul lor să tacă (cei care au copii știu ce înseamnă), apa la baie să fie trasă foarte rar ca nu cumva cineva să audă și să cheme poliția. Un caz aparte a fost când o femeie a trebuit să nască într-o ascunzătoare de genul acesta, fără a scoate un sunet!
O parte dintre cei care au traversat râul s-au înecat. Mare parte au reușit să treacă. Mulți au ajuns pe malul grecesc în stare de șoc, mai ales dacă trebuie străbătut râul în perioada iernii.
Evenimentele din 6 – 7 septembrie 1955 din Istanbul, cunoscute ca și pogromul de la Istanbul au fost îndreptate împotriva grecilor din marea metropolă. Atacați, bătuți, incendiați, mare parte dintre ei au părăsit Turcia și au venit în Grecia. Astfel, statul turc și-a atins scopul, din peste o sută de mii de greci, au mai rămas puțin peste 1000 în Turcia.
După ce ajung în Grecia, merg într-o pușcărie unde imaginile despre Guantanamo par un hotel de lux. Mizerie, refugiați din Afganistan, Pakistan, Siria, Irak, Turcia și alte state sunt rodul politicii ”fructuoase” a Marilor Puteri. În această închisoare, coșurile de gunoi sunt legate la ambele capete ale patului, la baie mi s-a spus: ”ai impresia că mergi să te speli dar ieși mai murdar decât ai intrat” iar printr-un colt de geam spart, cu rândul vin în spatele ferestrei pentru a simți aerul proaspăt. Cei norocoși, au parte de un carton pe care-l pun peste ciment și stau pe el, ceilalți stau direct pe jos. 3 fete până în 10 ani, în această închisoare, este o fotografie care arată traumele prin care trec mii de refugiați, împreună cu copii lor.
După două săptămâni de stat în această închisoare, sunt transferați către o tabără de refugiați, apoi conform tratatelor internaționale, primesc drept de ședere.
În Turcia, duminica viitoare au loc alegeri pentru primăria din Istanbul. Cetățenii orașului au îndrăznit să-l voteze pe candidatul Opoziției ca primar. Astfel, președintele turc a anulat alegerile și le-a mai organizat încă o dată.
P.S. Este lesne de înțeles de ce nu am dat nume și fotografii!
[1] Pentru detalii vezi: Dr. Docent Azmi Suslu Ruslara Gore Ermenilerin Turklere Yaptiklari Mezalim, Baski Eve Turk Inkilap Tarihi Enstitusu, Ankara, 1987, (Dr. Docent Azmi Suslu Masacrele comise de către armeni împotriva turcilor conform rușilor, Editura Institutul de Istorie al Revoluției Turce, Ankara, 1987