Lucian Boia nu este un istoric care scrie în necunoștință de cauză. Este perfect conștient de ceea e scrie. Scrie cu talent, este un bun cunoscător al istoriei românilor doar că din lucrările sale reiese că acesta și-a modelat argumentele pe baza concluziilor stabilite înainte. Ideile sale prind la cei care nu cunosc bine istoria.
Minimalizarea evenimentelor istorice importante și argumentarea cu scopul deprecierii istoriei se desprind ca o concluzie a volumelor semnate după 1989. Cele până în 1989 sunt cu totul diferite!
Mai jos, o scrisoare semnată în 1971 de către Lucian Boia, aflat la Budapesta:
Ms. 30617
Budapesta, 16 mai 1971[1]
Stimate Domnule Profesor,
Am predat toate scrisorile dumneavoastră; pe domnul Lăldi? (este indescifrabil numele), care se pare că nu mai e bolnav, l-am întâlnit la facultate. Cu domnul Domokos am angajat schimbul de care era vorba; de atunci ne-am văzut destul de des. Am vorbit de asemenea, în mai multe rânduri cu domnul Kemeny Gabor! (posibil corect numele), care mi-a promis că la începutul lunii iunie îmi va arăta materialul de care dispune, privind perioada dualismului.
Vă mulțumesc încă o dată pentru ajutorul ce mi l-ați dat, stabilindu-mi aceste relații.
În ce privește limba maghiară, am făcut desigur unele progrese, deși nu mă pot lăuda că am devenit un cititor desăvârșit și, cu atât mai puțin, un mare orator. Sper însă ca, până plec, să mai învăț câte ceva. Este și bine și rău în același timp că pe aici prea multă lume știe românește, mai ales prin cercul în care mă învârt eu. Efectiv, vorbesc mai mult românește decât ungurește. Distractiv este faptul că, înainte de plecare, a trebuit să dau un examen la limba franceză. Ori, aici, nici printre profesorii universitari n-am găsit mai mulți de 2-3 care să cunoască această limbă. Logic, ar fi fost deci, ca în locul examenului de franceză să dau un examen de română.
Munca mea merge. Lucrez în diferite arhive și materiale se găsesc destule, mult mai multe decât ai putea dovedi în 2 luni. Să vedem acum în ce măsură rezultatele cercetărilor mele vor fi publicate.
Mâine se deschide la facultate o expoziție Eminescu, organizată de catedra de limba română. Vor veni domnii Tamaș și Galdi (probabil), iar studenții vor recita versuri. Sunt curios cum va ieși.
Spre sfârșitul lunii plec pentru 3 zile la Mag…., apoi pentru 2 zile la Debrețin, și alte 2 zile la Pecs. Fiecare localitate e situată în alt colț al Ungariei, așa că va trebui de fiecare dată să mă întorc la Budapesta.
Orașul este interesant, deși negru din cale afară pentru gustul meu. Cred că îl cunosc relativ bine, cel puțin partea centrală. Oamenii s-au dovedit toți amabili.
Primiți, vă rog, domnule Profesor, respectoasele mele salutări.
Lucian Boia
Avram P. Todor, profesor, Strada Timișoara, nr.5, Sector 7, Ilfov
[1] Biblioteca Națională a României, Secția Manuscrise, Ms30617, f 1-4