Știți foarte bine că în politică lucrăm nu cu realități, ci cu percepții. Această frază mi-a atras atenția aseară, în timp ce președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu încerca să explice cum și de ce este el împotriva amnistiei și grațierii. Fără a dezbate acum deciziile ce țin de justiției, am constatat inocența politică a unui om care ne-a fost și prim-ministru. Din tonul vocii sale se putea observa că nu avea nici cea mai mică îndoială de propriile afirmații.
În anul Centenar. când cei care încercăm să facem cunoscute evenimentele ce au conturat România Mare, cel de-al doilea om în stat, vine și ne spune că nu trebuie ca ei, politicienii, partidele să lucreze cu realități, cu lucruri concrete ci cu percepții. Cu alte cuvinte, dacă acest președinte de partid, partid în Coaliția de Guvernare, om care a numit miniștri în actualul guvern, dacă ar trece prin perioade dificile nu ar acționa așa cum ar trebui ci cu gândul la percepțiile românilor cu privire la el și partidul său.
Sunt atât de multe evenimente în istorie când liderii politici au trebuit să țină cont de realități încât nu trebuie să le mai enumăr eu aici. Dar, tot istoria ne demonstrează prin fapte care sunt lideri politici și cei care sunt cei care se cațără pe funcții pentru a-și contura o popularitate. Călin Popescu Tăriceanu este mai mult decât un speculant, este atât de naiv încât recunoaște că este atât de ancorat în realitate încât principalele probleme ale țării trebuie judecate prin prisma percepțiilor ci nu prin cea a realităților.