Andrew Brunson este doar una dintre persoanele acuzate de spionaj, catalogat drept terorist. Fiind american a avut noroc. Poate mă înșel, dar nu-l văd pe președintele Iohannis certându-se periodic cu președintele turc pentru un cetățean român. După arest, pastorul a devenit subiect de negociere între președintele turc și cel american. Există suficiente declarații în mass-media în care a fost acuzat că a complotat împotriva Turciei, a președintelui turc, că este adept al mișcării Gülen, cel care a orchestrat cum declară oficialii turci, lovitura de stat. Președintele turc a încercat și posibilitatea să-l folosească la schimb cu predicatorul turc. A încercat și răpirea acestuia. Michael Flynn, fostul consilier al președintelui american a recunoscut că a primit 15 milioane de $ pentru acest lucru.
Statele Unite au presat și au amenințat că vor presa până când acesta va fi eliberat. A fost arestat împreună cu soția sa care a fost eliberată după câteva zile. În final americanii au pus sechestru pe bunurile miniștrilor turci, de interne și justiție și nu numai. După această decizie, lira turcească a scăzut puternic.
Cum nu au găsit suficiente dovezi pentru a proba cu fapte acuzarea lui F. Gülen, Statele Unite nu l-au extrădat din Pensilvanya, acolo unde acesta locuieste de foarte mult timp. După așa zisa lovitură de stat, care s-a dovedit mană cerească pentru președintele turc, relațiile turco-americane au ajuns la cel mai jos nivel din istoria celor două state. Acuzații grave din partea președintelui turc au fost enunțate sporadic, ”țară care adăpostește teroriști” ”Donald Trump, dictator” până la anularea zborurilor aeriene dintre cele două state de către SUA timp de aproximativ o lună. În penultima sa vizită la Casa Albă, cei care-l protejau pe președintele turc s-au dus către protestatarii care-l catalogau dictator pe R.T: Erdoğan și i-au bătut. În ultima sa vizită la ONU, a trebuit să-și schimbe bodyguarzii, ceilalți având dosare penale emise de justiția americană.
Numele și poziția pastorului american au fost folosite în campania pentru președinția Turciei, în alegerile devansate cu un an și jumătate.
După impunerea stării de alertă din august 2016 sute de mii de turci au fost arestați. Zeci de mii sunt închiși încă. Drame: familii fără un loc de muncă, copii alături de mame în închisori, zeci de morți în apele Mării Egee în încercarea de a fugi către Grecia sunt doar câteva dintre elementele care compun Turcia de azi. În schimb, cei implicați în lovitura de stat a lui Erdoğan au primit funcții importante în guvernul său. Printre aceștia și actualul ministru al Apărării, Hulusi Akar.
După ce în țară a scăpat de majoritatea adversarilor (nu trece zi fără a aresta de la cateva persoane la câteva sute), regim Erdoğan se reîntoarce către Europa (catalogată pâna acum câteva luni ca zonă fascistă, totalitară, exemplu negativ, ) ca un copil inocent în dorința reluării cooperării ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Apropierea de Federația Rusă, garanția cumpărării sistemelor S400 de la Moscova, încercarea de a convinge guvernele rus, chinez și cele din Asia Mijlocie de a renunța la dolar ca monedă de schimb arată disperarea liderului de la Ankara și încercarea de a-i lovi pe americani decisiv. Apelul către Organizația Cooperării Islamice de unitate și luptă împotriva celor care susțin politica Israelului arată populismul oficialului turc.
Dintr-o țară cu o economie care devenise subiect de analiză pentru statele din regiune, o găsim la doi ani după acel eveniment din 2016 o Turcie ieftină, cu o inflație de peste 25% de la începutul anului. Cu un guvern personal, cu rude în prima linie de decizie, cu un scop clar și anume răzbunarea pe clericul Fethullah Gülen.
Încercarea de a închide școlile turcești și a-i aresta pe profesorii turci care predau în aceste școli nu face decât să-l decredibilizeze din ce în ce mai mult. Răpirea profesorilor turci din Kosovo și Republica Moldova, răpirea eșuată din Mongolia și încercarea de a folosi această metodă peste tot în lume nu fac decât să arate disprețul diplomației de la Ankara fată de celelalte state.
Când judecătorii turci sunt lăsați să judece, acuzațiile de terorism devin hilare! Cazul pastorului american este doar unul dintre exemple.
În acest climat, premierul Viorica Dăncilă se va întâlni în impozantul palat prezidențial de la Ankara (1 150 de camere) cu președintele turc, prietenul lui Victor Ponta. Acolo unde președintele României, care i-a fost oaspete, i-a promis liderului turc sprijin pentru construirea unei mari Moschei la București.
Din fericire, a promis doar.