Acum 947 de ani, în 1071, turcii câștigau una dintre cele mai importante bătălii. O victorie decisivă pentru reconfigurarea zonei din Asia Mică. O victorie care a demarat pașii spre înființarea Imperiului Otoman în 1299. Era o victorie în care împăratul Diogene Romanus a fost capturat. Acest semnal a dat un impuls necesar și un entuziasm care timp de secole i-au transformat pe turci în conducătorii lumii în anumite perioade istorice.
În ultimii ani, Recep Tayyip Erdogan a transformat acest eveniment istoric într-unul politic. Bătălia este dată exemplu de mobilizare, de faptul că ei, turcii, singuri împotriva tuturor au reușit. Și azi, la fel ca acum 947 de ani pot reuși din nou. Astfel conducătorul absolut al Turciei a mers la locul bătăliei pentru a-i impulsiona pe turci. Președintelui turc îi plac evenimentele istorice câștigătoare: 1071, 1453, (1915 cu mențiunea că a fost o victorie cât desființarea unui Imperiu). Atunci era Imperiul Bizantin, azi sunt Statele Unite.
Cu mare parte a intelectualității în închisoare, cu lupta împotriva unei parți a propriilor cetățeni declarați ”teroriști„ cu multe firme care au ales să plece din Turcia, cu o presă controlată de stat, economia dă semne certe de incertitudine. Așa a ajuns ca in ultima perioadă lira să se devalorizeze cu peste 40%. Si procesul este în creștere.
Acest eveniment istoric de acum aproape un mileniu pare încă o încercare prin care populația să fie cât de cât liniștită. Să creadă că lucrurile se vor calma, că economia v-a crește iar el, Erdoğan se va dovedi indezirabil pentru Turcia.
Scriam în februarie 2015 despre Süleyman Şah Kaya Alpoğlu, bunicul lui Osman Gazi cel care a întemeiat Imperiul Otoman. Atunci, președintele Turciei a profitat de situația din Siria și a dat ordin ca mormântul acestuia, aflat aproape de granița turcă să fie luat și adus în Turcia: aici
Învățăm din trecut sau ne folosim de trecut în interes propriu?