Știrea anulării proiectului cu privire la construirea moscheei turcești vine ca un act de îndreptare a unei erori a primului ministru Victor Ponta, când luat de valul prieteniei cu Recep Tayyip Erdoğan a fost brusc ilumint de concepte ce țin de multiculturalism și toleranță religioasă. Ca atare, i s-a părut un act de normalitate, ca într-o zonă centrală a Bucureștiului să apară o mare moschee construită și coordonată de turci prin Muftiul lor. Spun Muftiul lor, ales de cetățeni români în această funcție cu privilegii înalte în statul român. Cei interesați, urmăriți scurtul interviu cât și descrierea lui:
Într-un interviu acordat unui realizator din Turcia, Muftiul din România vorbește despre Unitate. Prin prisma laturii religioase este primordial ca acesta să caute unitatea, toleranța, dialogul, bunătatea, crearea unor punți religioase în cadrul actual al statului român. Doar că, Muftiul Iusuf Murat declară că Unitatea de care se bucură cultul musulman din România se datorează ambasadei statului turc și consulatului. Nu statului român, nu românilor, nu dobrogenilor, nu colaborării cu secretariatul de stat pentru culte. Se datorează turcilor unitatea minorității turco-tătare!
Pentru că această minoritate se unește sub acoperișul ambasadei și consulatului turc declară acesta. TIKA, Centrul Cultural turc Yunus Emre, Muftiatul, toate se adună sub acoperișul ambasadei turce. Iar aceasta îi reprezintă, după spusele reprezentatului cultului musulman.
Noi aici în străinătate (adică în România) ne bazăm pe Turcia! Noi căutăm refugiu în Turcia, la ambasador și consul. Cu alte cuvinte, această declarație reprezintă o jignire la adresa statului român cât și a musulmanilor de bună credință. Faptul că România este un stat apreciat pentru toleranță, pentru relația cu minoritățile nu mai reprezintă de mult o știre. Avem un președinte care aparține unei minorități, avem și am avut miniștri din alte minorități, toate minoritățile se bucură de aceleași drepturi ca și românii. Cu toate acestea, pentru Muftiul Iusuf Murat nu este suficient. Acesta se simte străin în România dar nu pleacă ci își dorește să fie sub acoperișul ambasadei. Poate ar trebui să explice acest interviu cât și relația specială cu Turcia.
Mai mult, în România, la moscheile importante sunt aduși imami din Turcia cu un mandat pe cinci ani. Oare statul român, că Muftiatul se pare că nu, găsește normală această situație prin care un imam turc să vină în România să predice musulmanilor români? Oare domnului secretar de stat de la Culte, i se pare normală această situație? Unde este acea unitate de care ne vorbește tânărul nostru Muftiu?
Despre ce fel de Unitate este vorba când domnia sa participă la ”întruniri cu Muftii din Balcani sub îndrumare Diyanetului”. Cu alte cuvinte Turcia, prin Diyanet, coordonează aceste întâlniri, se discută, se fac propuneri, eventual se caută soluții pentru extinderea neootomanismului turc. Tot după aceste întâlniri, Muftii cer construirea unor moschei statului turc. Coordonați de Diyanet, sprijiniți de TIKA, în Balcani Turcia își face simțită prezența deocamdată prin moschei. De prisos să mai spun câte moschei sunt construite în Balcani cu sprijin turcesc.
Printr-o analogie cu ortodoxismul, când preoții români se roagă pentru foștii noștri conducători, pentru ctitorii români, pentru cei care s-au sacrificat pentru țară, imamii turci împreună cu enoriașii lor români de etnie turco – tătară pentru care ctitori, sau conducători se roagă? Pentru un Sultan sau pentru un voievod, pentru președintele român sau cel turc?
Din întâmplările din ultima perioadă cât și din declarațiile oficialilor cu privire la construirea Moscheei din București dar și la raporturile Cultului Musulman cu Turcia reiese clar că Muftiul este într-o gravă eroare. Este reprezentantul unui cult din România, deține o funcție de demnitate publică în România dar se comportă ca angajatul statului turc. De la acesta a plecat cererea de construcție a moscheii din București, de la acesta au plecat declarațiile de mai sus.
La marele miting de susținere din 7 august 2016, Muftiul nostru s-a dus să-l susțină pe președintele turc. Și nu în calitate de persoană privată ci în calitate de Muftiu. Domnului secretar de stat, Victor Opaschi i s-o părut și de această dată, un lucru ordinar.
Trebuie spus că nu doar Victor Ponta a fost susținătorul construcției Moscheei ci și președintele Klaus Iohannis. Acesta a efectuat o vizită în Turcia în martie 2016 și în conferință comună a declarat că sprijină proiectul. Președintele Klaus Iohannis a afirmat de multe ori că politica externă este atributul său. Vrea să ne arate că președintele hotărăște în deciziile importate, cum a hotărât și în cazul Moscheei, cum a hotărât că trebuie ca premierului să i se facă plângere penală pentru că a îndrăznit să se întâlnească cu omologul israelian.
Moscheea se voia un proiect pentru români făcut de statul turc cadou. Înțelegerea era ca statul român să pună la dispoziție pământul, proiectul și construcția să fie făcute prin cunoscuta agenție TIKA. În înțelegerea caducă nu se stipula nici măcar reciprocitatea, în sensul construirii unei biserici la Istanbul și o moschee la București.
Săptămâna aceasta aflăm de la Muftiul din România că nu mai sunt bani pentru construcție, că proiectul s-a anulat: „Nu am mai putut continua proiectul cu moscheea, nu cu mega-moscheea (cum singur declarase, dorind să intre în grațiile președintelui turc), dar acest lucru nu s-a datorat unor voci care au apărut în ţară şi s-au împotrivit acestui proiect“. Aroganța Muftiului se poate observa aici: ”acest lucru nu s-a datorat unor voci care au apărut în ţară şi s-au împotrivit acestui proiect” Cu alte cuvinte, vocile oricum nu contează, ci faptul că puteam dar nu am mai vrut noi! După care aflăm că este o decizie luată de Ankara, transmisă celor interesați de patriotul român.
Secretarul de stat, Victor Opaschi declara în 2015: ” este în interesul tuturor românilor ca la noua moschee să se desfăşoare o activitate religioasă normală, lipsită de elemente de prozelitism, de idei fundamentaliste sau extremiste”. Strașnic susținător al proiectului, demnitarul român, reprezentantul cultelor din România nu a avut nimic împotriva construcției, ba dimpotrivă. I s-a părut normal ca un stat dacă dorește, cum dorește, să poată ridica un lăcaș de cult pe teritoriul național. Pare greu de crezut că demnitarul român să nu fi știut că după cererea Turciei, urmau și alte state musulmane cu cereri.
La vremea respectivă m-am exprimat în repetate rânduri, atât în scris cât și în diferite emisiuni tv. Cei interesați găsiți pe acest blog, articolele respective. Interesant este că știrea anulării proiectului vine după alegerile de luna trecută și după înscăunarea liderului turc în funcția de președinte într-o nouă formă, cu un alt sistem, prezidențial. La ceremonia oficială au participat 22 de președinți, 28 de prim miniștri și șefi de Parlament, foști miniștri de externe sau foști premieri. Cei interesați, găsiți lista aici.
De ce președintele Iohannis sau colaboratorul său, ministrul de externe nu au participat la ceremonia depunerii jurământului de către același președinte turc în condițiile în care vecinii noștri au participat la cel mai înalt nivel?
De ce nu a mers Klaus Iohannis în Turcia, având în vedere că oficialități de la cel mai înalt nivel din Bulgaria, Serbia, Macedonia, Albania, Ucraina, Ungaria cât și din întreaga lume au participat? Să se fi supărat pe turci că au anulat proiectul cu Moscheea?