"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2016 / 9 mai

Emoția CSM București. Drumul spre finală

Actualitate

Pasiune, muncă, seriozitate, încredere, speranță. Cred că aceste cuvinte descriu foarte bine starea de spirit de la CSM București. De mult nu am mai văzut la o echipă românească o așa de mare determinare. Chiar și când diferența era de peste 10 goluri avans, rețineți, într-o semifinală de Liga Campionilor, echipa era concentrată, își menținea ritmul. CSM București este una dintre echipele românești care reprezintă cu brio sportul românesc. Cu toate acestea, știrea calificării în finală pe site-urile noastre sportive nu a intrat în cele principale.

imagini-memorabile-galerie-foto-cu-bucuria-fetelor-de-la-csm-bucuresti-dupa-castigarea-ligii-campionilor

Este acolo unde contează, în fruntea handbalului european, echipa transmite emoție iar victoriile sau înfrângerile țin de micile detalii care fac diferența. Să ne bucurăm că avem o echipă care reprezintă România, așa cum ne-am bucurat când aveam Oltchim Râmnicu Vâlcea, când acea echipă în urmă cu șase ani a ajuns în finala Ligii Campionilor.

CSM București ne oferă un joc deschis, o combinație dintre seriozitatea nordicelor și fantezia braziliencelor amestecată cu pasiunea româncelor. Aceste sportive au reușit să treacă peste momentele tipice nouă ca națiune, când un moment dintr-un joc poate provoca o decădere psihică, poate duce la o stare de tensiune care de atâtea ori ne-a afectat. Suntem obișnuiți să vedem aceste momente la fotbal, la tenis, în special la Simona Halep. Ei bine, de această dată, prin jucătoarele avute, echipa are mentalitate de învingător. Cu Jelena Grubišić într-o zi bună, CSM nu poate avea emoții în finala de azi. De la începutul meciului nu am mai avut emoții în privința câștigătorului și asta, în primul rând datorită Jelenei Grubišić.

Cele patru echipe prezente în Final Four, Győri Eto, Budućnost Podgorica, Vardar Szkopje și CSM București, sunt ceea ce are mai bun astăzi handbalul feminin. Chiar dacă este o competiție europeană, aici sunt cele mai bune jucătoare ale lumii.  Ieri, în prima semifinală, în care a jucat Budućnost Podgorica – cu Győri Eto, s-a văzut unul dintre cele mai încrâncenate meciuri din ultimul timp. Minute bune fără gol. Cristina Neagu a fost în permanență șicanată de jucătoarele maghiare, cu scopul de a o scoate din joc, a fost lovită, împinsă.

Într-un meci cu asemenea încărcătură, micile detalii fac diferența, iar  Győri Eto, cu această șansă a reușit cu emoții să câștige. Cele 8 secunde rămase după time-out-ul lui Dragan Adžić, un antrenor fenomenal din punctul meu de vedere, s-au pierdut fără impactul dorit de cei prezenți în sală, iar prima finalistă era stabilită.

În cealaltă semifinală, la CSM, pe lângă forma excepțională a lui Grubišić, am excelat în apărare, Mica Brădeanu având un rol determinant. Jucătoarele au intrat motivate, au avut încredere în șansa lor și pe o concentrare maximă au făcut un meci care va rămâne memorabil. Cotate cu ultima șansă, mulți nu se așteptau să intre măcar în Final Four, azi fetele lui Kim Rasmussen au ajuns în finală și sunt aproape de un miracol. Pe lângă jucătoarele de tot aduse, la CSM am observat spre final că avem cinci jucătoare românce. Multe dintre ele, foarte tinere.

De mult timp meciurile Final Four se joacă la Budapesta. Se joacă deoarece aici există László Papp Budapest Sports Arena, acea sală polivalentă pe care noi bucureștenii o avem promisă de atât de mulți ani că nici nu mai contează. Este o sală cu o capacitate de 12 500 de locuri, o sală cu o acustică de invidiat.

Această sală din Budapesta este singura care le poate oferi miilor de suporteri un loc pentru cele mai așteptate meciuri ale anului. Pe când la noi, prin campaniile electorale se vântura ideea unei asemenea săli în București, ungurii în 2003 o inaugurau.  Este greu azi, să înțelegi și să nu compari. Cum de la alții este posibil, iar la noi nu.

Interesant cum la noi se găsesc bani pentru foarte multe lucruri, pentru construcții imense, pentru a construi o imensitate de Catedrală, dar nu se găsesc bani pentru o Sală Polivalentă care va introduce Bucureștiul în circuitul european al statelor civilizate. Al statelor unde șoferii de taxi sunt în costum iar organizatorii evenimentelor sunt profesioniști. În campania electorală deja începută am auzit promisiunea unora dintre candidați că în cazul în care vor câștiga nu vor mai susține financiar echipa CSM. Și asta pentru că nu sunt bani. Acești bani, care dacă ar fi tăiați, ar salva Bucureștiul. L-ar salva cu totul: școli, spitale, autostrăzi, lipsa gropilor, a siguranței cetățeanului etc.

Indiferent ce se întâmplă azi în finală, CSM București merită felicitările noastre. Handbalul este un sport de echipă, iar noi ca echipă, ajungem greu într-o finală. De aceea trebuie să ne bucurăm de handbal, să susținem ceea ce funcționează. Așa cum spuneam mai sus, micile detalii vor face diferența astăzi. Sper ca acestea să fie în favoarea CSM-ului.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT