”Dreptatea este mai prețioasă decât pacea”, declara W. Wilson în 1917 într-un discurs mobilizator în care opina că trebuie să se ajungă la instaurarea democrației peste tot în lume. Turcia este statul în care libertățile sunt teoretice. Presa turcă face parte din acest aparat al propagandei iar cei care au naivitatea de a crede în libera exprimare, prin diferite metode sunt anihilați. Într-o săptămână au fost expulzați din Turcia cinci jurnaliști, alături de ziariștii ruși, germani și olandezi s-au mai adăugat și jurnalistul de origine americană Lepeska şi fotograful grec Giorgos Moutafis.
În Turcia presiunile asupra presei libere au început să fie folosite şi asupra jurnaliștilor străini.
Câțiva jurnaliști străini asupra cărora au fost exercitate presiuni: Volker Schwenck, de origine germană, reporter la televiziunea de stat ARD; Tural Kerimov, de origine rusă, director general al agenţiei ruse de ştiri Sputnik; Ebru Umar, de origine olandeză, scriitor la publicaţia Metro din Olanda; Giorgos Moutafis, fotograf pentru Bild, Reuters, Time, El Cezire, Newsweek și CNN; David Lepeska, la sosirea în țară, pe aeroportul Atatürk, a fost expulzată imediat.
Un alt mod de a face diplomație a fost încercat de Consulatul Turc din Rotterdam. Celor 400 000 de turci li s-a cerut să transmită consulatului un e-mail cu lista persoanelor care calomniază Turcia sau pe președintele Erdoğan: “vă rugăm cu amabilitate să ne transmiteți pe adresa de e-mail a Consulatului turc din Rotterdam numele persoanelor identificate, a expeditorilor şi a celor care au scris mesaje jignitoare.” Uită turcii că nu există un singur lider politic în lume care să nu fie criticat, satirizat? Patentarea acestui model va transforma statul dintr-unul în care milioane de oameni din toate colțurile veneau cu drag, într-unul care va fi ocolit.
În acest caz a intervenit și cancelarul german Angela Merkel care a promis autorităților că se va deschide proces împotriva comediantului Bohmermann, vinovat că a difuzat o poezie satirică la adresa președintelui turc. Această modalitate a determinat autoritățile olandeze să protesteze față de modalitatea aleasă de Consulatul turc. Mai mult, cazul Ebru Umar (turcoaică de origine olandeză) a încordat temporar relațiile dintre state. Aceasta, aflată în Turcia a fost arestată pentru că a postat pe twitter ”insulte” la adresa președintelui. Eliberată în acest moment, dar cu interdicția de a părăsi Turcia, Ebru reprezintă un caz aparte.
Acest caz este expresiv în a putea observa cum tratează autoritățile turce ziariștii, libertatea de expresie și cum tolerează aceștia criticile. Faptul că are dublă cetățenie a fost șansa acesteia de a scăpa de închisoare dar a fost obligată să rămână în țară.
O mică analiză a modului de operare a mass-media turcă
Din presă, aflăm că, în acest moment, sunt arestați 32 de ziariști. Pe 26 octombrie 2015, trustul Ipek Media a fost preluat de guvern, pe 4 martie anul acesta Zaman Media Grup a fost la rândul său preluat.
Ca urmare, în ultimele șase luni au fost concediate 2 000 de persoane care lucrau la ambele trusturi. Concedieri au fost și la ziarele proguvernamentale: 160 de la Star Media, 50 de la NTV și 80 de la televiziunea națională TRT.
După cunoscutele atentate, guvernul intervine și controlează modalitatea transmiterii acestora. În jur de 70 de ziariști au fost agresați, atacați.
Ziariștii de opoziție au fost excluși de la orice evenimente organizat de guvern. Astfel aceștia nu pot participa la conferințele de presă, la diferite evenimente, mitinguri, inaugurări, etc
Câteva cazuri:
Mahir Zeynalov, de la Todays Zaman, a fost deportat din Turcia din cauza postării (martie 2014) pe Twitter,
Frederike Hanneke Geerdink (2015), ziarist olandez a fost arestat pentru 2 zile, apoi deportat, acuzat de legătura cu PKK cât și pentru propagandă teroristă
În mai 2015 în orașul Șanlıurfa, brazilianul Gabriel Chaim, ziaristul Robin Hinsch cât și scriitoarea americană Elizabeth Chappell au fost reținuți, apoi deportați.
Tot anul trecut doi ziarişti britianici şi un irakian de la Vice News au fost arestati în Diyarbakır. Urmăreau un protest şi doreau să facă interviuri cu oamenii de pe stradă. Cei doi britanici au fost eliberati peste 2 zile, cel irakian a rămas 4 luni în arest.
2015 – corespondentul Der Spiegel, Hasnain Kazim a părăsit Turcia, din cauza amenințărilor pe rețelele sociale care îl vizau atât pe el cât și familia sa.
În decembrie 2015 o echipa de la Rossia 1 a fost reținută în orașul frontier cu Siria, Hatay, apoi deportată.
Acum două saptămâni, cazul Böhmermann despre care am scris mai sus.
Săptămâna trecută, directorul general pentru Turcia, Tural Kerimov (Azeri) de la Sputnik News a fost refuzat/întors de pe aeroportul Atatürk când intra în Turcia.
Tot săptămâna trecută, corespondentul televiziunii de stat din Germaniei ARD, Volker Schwenck a fost întors de pe aeroportul Atatürk.
Ieri, corespondentul american de la Al Jazeera, David Lepeska nu a fost primit în Turcia. Întors de pe același aeroport.
Sunt câteva cazuri definitorii despre situația internă a Turciei. Câteva cazuri care ar trebui să dea de gândit tuturor. Chiar și liderilor europeni care le ignoră. Cu alte cuvinte aici este Turcia, alt stat, alte reguli, altă lume. Turcia, locul 151 din 180 în clasamentul libertății presei.