“Minaretele sunt baionetele noastre, moscheile – cazarmele, iar credincioşii – soldaţii noştri”. Această declaraţie, rostită ca primar al Istanbulului în faţa unei mulţimi de simpatizanţi, i-a adus lui Erdoğan patru luni de puşcărie, pentru instigare la islamism. Tot această declarație i-a adus faimă și din primar al Istanbulului a devenit cel care conduce Turcia de peste 15 ani, ca prim ministru și de puțin timp ca președinte.
Am atras de câteva ori atenția aici despre proiectul construcției acestei moschei, la dorința Turciei, din banii săi, din dorința personală a președintelui său de a vedea o Moschee la București. Disprețul manifestat de către Turcia la adresa României se poate observa din declarațiile celor doi președinți la conferința comună de presă: dincolo de cuvinte, propunerea, o moschee la București și o capelă prin Istanbul.
Comportamentul președintelui turc este asemănător unui negustor de covoare: „Vocile contra se pot auzi în orice ţară. În timpul vizitei la Bucureşti am discutat această chestiune cu domnul preşedinte. În momentul de faţă, colegii noştri lucrează pentru a obţine autorizaţiile. Avem şi un proiect definitivat, dar în momentul de faţă vrem să-l dezvoltăm. Acest lucru va fi expresia cea mai frumoasă a dialogului şi a solidarităţii dintre cele două ţări”. Cu alte cuvinte, pot fi cât de multe voci critice, noi ne-am înțeles și nu mai putem noi că societatea românească consideră inoportună decizia de a construi Turcia o moschee la București.
Acest fapt este întărit și de plimbărețul nostru președinte: „S-a ajuns în faza solicitării autorizației de construcție. Chestiunea e de competența primăriei şi se lucrează la aceste documentaţii”. Mai mult, acesta este susținut de către Președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea: „Este o decizie pe care a luat-o Guvernul României și nimeni din Parlament, la momentul respectiv, nu a contestat-o. Vă reamintesc că sunt foarte mulți parlamentari care sunt de origine musulmană și sunt aleși, am avut și în Guvernul PSD o doamnă ministru care era din această comunitate. Nu văd niciun impediment. România este, în acest moment, o oază de stabilitate, pentru că a găsit o soluție unică în Europa și în această zonă a lumii de cooperare și între religii.”
Faptul că V. Zgonea și Klaus Iohannis nu văd nicio problemă este evident, este trist si regretabil. Mai mult, V. Zgonea crede că am găsit o soluție unică. Cum reușim noi și alții nu? Aceasta este dilema! Acești reprezentanți ai statului nu țin cont de societatea care i-a trimis în acele funcții, chiar devin ignoranți și vorbesc de toleranță, dialog și umanitate. Ca și cum restul am vrea altceva.
Tot cu acest prilej îi transmit domnului Zgonea că NU sunt foarte mulți parlamentari de origine musulmană în Camera Deputaților ci doar 2: Ibram Iusein – Uniunea Democrată Turcă din România și Amet Varol – Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Cum de aici rezultă că nu își cunoaște foarte bine colegii, este evident că nu poate înțelege de ce pe românii îi deranjează ideea președintelui turc de a construi o moschee la București.
Argumentul cum că musulmanii nu au un loc de rugăciune, nu ține!
În cotidianul turc GazeteVahdet aflăm dintr-un articol cu titlul Fundația Servicii Islamice din Turcia va face posibil auzul ezanului (chemarea la rugăciune) în 25 de state. Tot de aici aflăm că în 16 state încă se așteaptă finalizarea aprobărilor iar în 9 dintre state continuă lucrările. Nu mai punem că în 7 state s-au finalizat lucrările de construcție. Printre acestea, la Moscova s-a finalizat anul trecut o moschee măreață. În Ciprul de Nord moscheea Hala Sultan, în Bișkek, Kîrgîzistan, în Albania, în Belarus la Minsk, în Crimeea unde pe lângă moschee funcționează și o Medresă, în Filipine denumită Moscheea Tacloban, în Haiti, Moscheea Buhara, în Djibouti sunt în construcție, iar în scurt timp vor fi finalizate.
În perioada următoare se dorește demararea construcțiilor în Ungaria, Kosovo, România (se pare că va purta numele Moscheea din București), Macedonia, în Karaciai-Cerchezia, la Cambridge etc. De remarcat că Medrese vor fi doar în Crimeea și București. Doar că de la dorință până la realizare este mult.
De pe site-ul Muftiatului aflăm că în București există doar 3000 de turco-tătari. O cifră mică dar importantă. Poate că Muftiul, în loc să caute sponsorizări în afară, ar putea propune construirea unei moschei din banii statului român, pentru minoritatea musulmană românească. Moscheea din zona Eroii Revoluției cu siguranță îi poate deservi pe turco-tătarii români până la apariția unei Moschei românești. Pentru turcii din România există Fundația de Servicii Islamice din România (Romanya Islami Hizmetler Vakfî) suficient de încăpătoare pentru turci și nu numai. Doar că această clădire se află pe șoseaua Fundeni și nu în centru. Are loc de rugăciune dar nu are minaret. Probabil de la Ankara nu se vede cu ochi buni un loc de rugăciune departe de centrul orașului.
În cartea lui Henry Corbin, Istoria Filosofiei Islamice, director de studii la Școala de Înalte Studii de la Sorbona cât și director al Departamentului de Iranologie al Institutului franco-iranian, de la Teheran, afirmă: ”cei pentru care rațiunea umană înseamnă totul și cei pentru care ea nu reprezintă nimic, ajung la aceeași separare a rațiunii de credință. Mo`taziliții alungă credința religioasă, pentru ca individul conștient nu mai are nevoie de ea; la extrema opusă liberaliștii alungă rațiunea, sub pretextul că ea nu este de nici un folos în materie religioasă, unde numai credința este acceptată.” Mult mai târziu, islamismul a devenit doctrină politică și este folosit ca atare. Insistențele Turciei pentru construcția acestei moschei se pot înscrie într-o logică pragmatică privită din Orient dar total greșită pentru Europa.
Până atunci, autoritățile noastre trebuie să explice de ce, în plină tensiune în întreaga Uniune Europeană, cauzată de exploziile cu bombe puse de fanaticii islamiști, noi la București așteptăm autorizațiile pentru demararea construcției unei moschei de peste 11 000 m2; de ce să îi lăsăm pe turci să-și construiască o moschee (am explicat de ce nu cred că ceilalți musulmani voi frecventa o moschee turcească în postul trecut) pentru ei; de ce acceptăm construcția unei moschei dacă nu avem suficienți musulmani români în București; cum cadrează această contrucție cu planul urbanistic al Bucureștiului, cu tradiția și cultura acestui oraș?