Vineri seară, mass-media din întreaga lume, a transmis imagini din Istanbul, din fața sediului Zaman, unde statul, printr-o hotărâre judecătorească, a preluat sediul Agenției de presă Cihan și a cotidianului Zaman. Mulți s-au întrebat cum este posibil ca poliția să intervină în forță cu gaze, tunuri de apă pentru a înlătura simpatizanții acestor publicații. Este normal ca statul să pună la conducerea ziarului persoane pro-guvern iar politica editorialului să fie stabilită de către stat? Este normal ca într-un stat în care se vorbește despre democrație să nu mai existe mass-media critică? Pentru a încerca să înțelegem cât mai multe din ceea ce se petrece în Turcia, am apelat la directorul ziarului Zaman România, Bahadir Van, să ne explice de ce s-a ajuns aici și cum vede domnia sa situația actuală.
Domnule Bahadir Van sunteţi directorul Zaman în România. În data de 4 martie 2016, printr-o hotărâre judecătorească, reprezentanţii statului s-au prezentat la sediul ziarului unde se află şi Agenţia de Ştiri Cihan pentru a trece instituţia mass media sub controlul statului. Cum s-a ajuns aici?
După operațiunile care au dezvăluit actele de corupție din data de 17 decembrie 2013, guvernul a folosit toate mijloacele pentru a se salva. În doar cateva zile au schimbat legile conform bunului lor plac. Multi judecatori, procurori, politişti, simpatizanți ai Miscării Hizmet au fost concediați sau pensionati. Aveau nevoie să reducă vocile și chiar să extermine presa scrisă si audio-vizuală urmărită de întreaga lume și difuzată în mai multe limbi precum grupul Samanyolu Tv, ziarul Zaman și reprezentanțele sale din afara țării, agenția de știri Cihan și în special ziarul Today’s Zaman pentru că erau un pericol pentru cei de la putere. Procesele patronilor și administratorilor instituțiilor de presă pe care le-am menționat mai sus, încă continuă. Ei au inceput aceste procese cu probe false.
În această perioadă în Turcia legea nu este respectată. Este o perioadă esențială pentru ca ei să își arate puterea. În curând, cu hotărârile date de instanțe, vor plasa sub tutelă și ziarul Cumhuriyet, ziarul Hürriyet, și celelalte organe de presa ce aparțin trustului Doğan Media. Din păcate aceste lucruri le aflăm din presa care îi susține.
Spuneţi-ne pe ce bază şi pe ce probe a preluat statul controlul ziarului Zaman?
Turcia este statul unde democrația și dreptatea nu au fost respectate. Este una dintre cele mai grele perioade. Cel mai prestigios şi totodată cel mai vândut ziar al țării, Zaman, a fost confiscat ilegal fiind numiți administratori susținători ai puterii.
Angajații au fost dați afară. Toate instituțiile care fac parte din trustul media Feza (societatea sub umbrela căreia sunt publicațiile Zaman, Today’s Zaman, Cihan) au fost confiscate. Motivul pentru care instituțiile au fost puse sub sechestru este acela că ziarul colabora cu PKK (organizație teroristă), de aceea au fost desemnați administatori judecătorești. Ziarul Zaman a susținut prin articolele publicate partidul AKP. În trecut, Curtea Constituţională a cerut închiderea partidului deoarece utilizau religia în scopuri politice.
Arhivele sunt prezente în fața lumii. Titlurile de pe prima pagină și politica editorială sunt cunoscute. Nu trebuia să arate probe? Nu există dovezi. Justiția a devenit un instrument în mâna celor care dețin puterea absolută și nu mai acordă celor din opoziție dreptul la viață. Justiția a devenit bâta celor din conducerea statului. Îi condamnă pe toți care deranjează.
17 decembrie 2013 a venit cu o lovitură de imagine puternică pentru guvernul de atunci, implicit pentru actualul preşedinte, pe atunci prim-ministru. De atunci Mişcarea Hizmet a primit lovitură după lovitură ca într-un joc de domino. Puteţi explica cititorilor din România de ce este acuzată Mişcarea Hizmet şi de ce este făcută responsabilă?
Pot spune că Mișcarea Hizmet există încă de pe timpul copiilor profetului Adam, Kabil și Habil. Această mișcare continuă și va continua să existe. Ce este această mișcare Hizmet? Hizmet este numele frumuseții, adevărului, a conviețuirii fericite, a moralității, a informațiilor și virtuții, şi a împărtăsirii. Mișcarea Hizmet este o mișcare independentă a societății civile care în această zi este susținută de mii de oameni din comunități diferite aparținând diverselor religii din peste 170 de țări.
Valorile universale ne sfătuiesc să fim oameni respectuoși. Ele nu tolerează furtul, nedreptatea și corupția care sunt interzise în toate religiile. Fetullah Gülen, conducătorul acestei Mișcări, este o persoană cunoscută a cărui viața este consemnată, un om care este în dialog cu oamenii. El încurajează educația, iar oamenii care îi valorifică cunvântul au înființat instituţii educaţionale particulare. În acești 30 de ani au absolvit mii de oameni aceste școli. Aceștia lucrează în diferite domenii. S-au purtat discutii că acest partid, care este la putere de 14 ani, cu timpul, în special în a doua perioadă, îşi va pierde controlul, va devia de la scopul şi obiectivul său inițial folosindu-se de facilitățile statului pentru a-și atinge scopurile personale.
Acestia au devenit corupți, au săvârșit infracțiuni de luare de mită, au transferat bani, au fost implicați în licitatii frauduloase, obţinând comisioane diverse pentru serviciile prestate. Membrii poliției, procuratorii au cercetat situația și au strâns probe în mai multe dosare scoțând în evidență cel mai mare scandal de corupție din acest secol. Și, ca urmare, legea a fost ucisă. A fost inventat un vinovat numit “statul parallel”. Prin puterea statului au fost forțați mii de polițiști, judecători, procurori, și profesori să își schimbe locurile de muncă sau au fost forțați să se pensioneze. Iar motivul acestei acțiuni a fost organizarea unei „lovituri de stat”. În momentul de faţă mulți jurnaliști, polițiști și judecători se află în închisoare. Au fost închiși ca să putrezească în închisoare, fără rechizitorii doar pentru a-i reduce la tăcere și pentru a-i omorâ?. Și toți acești oameni suferă doar pentru faptul că sunt simpatizanți ai mișcării Hizmet.
În discursurile oficialilor turci sunteţi acuzaţi (Mişcarea) de organizarea unui Stat Paralel prin care să preluaţi puterea, iar media, printre care ziarul Zaman ar contribui la pregătirea unei propagande în favoarea acestui fapt. Când vor apărea probele?
Oamenii ar trebui să fie egali în fața legii. Dacă s-a dovedit că o persoană a încălcat o lege ar trebui sa fie judecată în fața Curții independente. În drept, nu există o crimă numită “parallel”. Dar azi, în Turcia, motivul tututor lucrurilor ce nu le convine politicienilor este denumită “parallel”. Dacă scopul acestei mișcări era cucerirea statului, nu se ocupa cu lucrurile pe care le-au desfăşurat până acum, ci se preocupau de politică sau organizau mișcări. Nu se extindeau în întreaga lume. Se organizau doar pe teritoriul Turciei. Din păcate, în ziua de azi Mișcarea este acceptată și își deschide școli peste tot în lume, în afară de Turcia. Spre exemplu, nu cu mult timp în urmă, Mișcarea Hizmet a deschis o școală într-o clădire nouă în București.
Toată mass media locală și națională, a fost confiscată de către stat. Orice voce din opoziție este stinsă. Nu vor fi probe împotriva ziarului Zaman. Probele nu există.. În fața întregii lumi, în direct, hoții (conducerea actuală a statului) au venit și au luat, sub asediu, redacția. La fel cum s-a întamplat si cu Ipek Media, vor închide sediul. Una din cele trei persoane desemnate de guvern pentru conducerea ziarului este poet, iar ceilalți doi sunt avocați. Ce să înțeleagă ei prin management? Acum prin salariile mari pe care le vor avea, va începe jaful.
Directorul Samanyolu Tv este în închisoare de peste un an. Ekrem Dumanli a fost arestat dar a reuşit să iasă momentan din închisoare, o mare parte dintre ziariştii trustului au fost condamnaţi, unii cu suspendare gen postări pe Twitter. Unde credeţi că se va ajunge?
Turcia și-a pierdut luciditatea. I-a dispărut memoria. Au dispărut agențiile de presă independente. În fiecare zi mor zeci de oameni. In interiorul tării curge sânge, iar în exterior, de asemenea. A apărut o nouă lege “suspiciune rezonabilă”. Este suficient ca o persoană să le pară suspectă ca să înceapă un proces. Este imposibil să îi critici. Să spui că nu îți convine această lege ar însemna să fii împotriva statului. Acest criteriu este suficient pentru a fi numit trădător. Procesele multora încă continuă. Ei răspândesc frică. Directorul televiziunii Samanyolu, Hidayet Karaca, este în închisoare de un an și jumătate. El întreabă “De ce sunt închis? Arătați-mi probe.” Dar nu a primit niciun răspuns. Judecătorii care au luat decizia de eliberare a domnului Hidayet Karaca au fost arestați. (La recurs s-a hotărât eliberarea sa, doar că nu s-a aplicat încă decizia). Adică Karaca nu este prizonier, ci captiv.
Televiziunile Trustului dvs. au fost scoase de pe cablu, de pe satelit. Ziarele şi Agenţia de ştiri confiscată. Ce se va întâmpla cu Zaman România şi cu celelalte sedii Zaman din întreaga lume?
Două televiziuni legate de Ipek Media au fost scoase. Pentru că au avut un raiting scăzut. Mulți oameni au rămas fără serviciu. Ei se ocupă acum cu altceva sau își caută un nou loc de muncă. La Ipek Media au fost trimiși oameni apropiați de guvern pentru a “salva” compania, dar și la ei au scăzut veniturile. După două luni de la confiscare, sediul a fost închis. Akın Ipek era unul dintre cei mai mari contribuabili și un om de afaceri de succes.
Noi aveam o înțelegere cu Zaman. Nu vom mai folosi acest nume. Ne vom continua activitățile în media socială și scrisă sub un nume nou. În Turcia a ieșit deja un nou ziar numit “Yarına Bakış”. (Vedere către viitor), cu un personal specializat putem face treabă oriunde. Nu sunt importante clădirile. Importantă este prezența oamenilor care lucrează cu mare dragoste, entuziasm. Cele 15 țări unde există deja Zaman, vor începe să publice din nou, sub un alt nume.
Cum percepe societatea turcă această situaţie?
Societatea turcă percepe această situație foarte departe de realitate. Prin ignoranță și prin exploatarea religiei, societatea este manipulată. Toată presa este sub controlul guvernului. Gandiți-vă că societatea l-a făcut Președinte pe Primul Ministrul care vorbea cu o voce răgușite în acele înregistrări care îi dovedeau corupția. Mulți turci cred că Mișcarea Hizmet este o grupare teroristă cu toate că are cele mai multe controale efectuate din partea statului, a organizat seminarii și disertații,. O grupare care este numită “teroristă” chiar daca a deschis școli, cămine, puțuri de apă în Africa…
Într-o societate democratică rolul mass-media este de a scoate în evidenţă derapajele guvernului, Preşedinţiei. Există gazetari care critică puterea în Turcia? Dacă da, îmi puteţi da exemple?
În Zaman și la televiziunea Samanyolu au apărat subiecte despre democrație, drepturile omului, libertăţi, standarde europene, dreptul şi respectul față de oameni și pacea universală. Ei au susținut partidul AKP când au încadrat aceste valori în programul lor. Iar când partidul AKP s-a îndepărtat de aceste valori, l-au criticat. Suntem pasagerii aceluiași autobuz. Modul în care conduce șoferul nu afectează pe toată lumea?
Partidul AKP este într-un conflict cu toată lumea. Cei care sunt în conducere spun ceva de dimineață și altceva seara. Pe cei care i-au găzduit ieri îi fac teroriști azi. Politica externă se schimbă zilnic. Au murit sute de oameni în inima capitalei, Ankara. Nu se ia nicio măsură, nimeni nu e urmărit, inteligența nu mai este. De ce? Pentru că inteligența națională este îngropată de școli şi centre de meditaţii. Se măsoară înălțimea scărilor și tablourilor de pe perete în operaţiunile de percheziţionare a şcolilor, se cercetează fiecare centimentru, sunt mai preocupaţi de închiderea şcolilor (pentru că sunt simpatizanti ai lui Fethullah Gulen şi sunt considerate grupări teroriste) decât de fărădelegile ce au loc în ţară. Ba chiar avem un Prim Ministru care declară că teroriștii sunt urmăriți, că îi cunosc, dar până când nu făptuiesc o acțiune, nu le pot face nimic. O bombă a explodat… Dar avem un Prim Ministru care susține că l-a arestat pe cel vinovat și că va ieși în fața instanței.
Sunt jurnaliști care lucrează la ziare ca Zaman, Taraf, Cumhuriyet, Sözcü și care critică guvernul. Erau și jurnaliști care lucrau la Doğan Medya. Cu timpul au fost indepărtați prin intervenții sau au fost reduși la tăcere. Iar unii dintre ei și-au vandut pixul pentru bani sau reședințe. De la Zaman pot să vă enumar toți jurnaliștii precum Hasan Cemal, Cüneyt Özdemit, Mehmet Altan, Ahmet Altan şi Nazlı Ilıcak care critică politicile actuale ale guvernului.
Domnule director, nu ar fi mai simplu ca statul, în cazul în care are probe cum că reprezentaţi ai Mişcării Hizmet au complotat la constituirea de Stat Paralel, să îi aresteze pe cei în cauză, iar trustul media să funcţioneze normal?
Ar fi fost mult mai simplu. Nu ar fi fost create atât de multe pierderi. Trebuia să se identifice toți ofițerii care au fost implicați în corupție și duși în fața instanței. Crima este personală. Trebuie să fie dovedită. O persoană nu poate fi condamnată pentru gândirea ei. Când ei doresc, scot o nouă lege. Rechizitoriul este pregătit imediat. Când apare o ilegalitate care implică conducători ai statului, ei modifică legea astfel încât să evite condamnarea. Legea a fost violată. Nu au mai rămas instanțe independente. Astăzi totul în țară este controlat de partidul AKP. De ce nu există pace? De ce este vărsat sânge peste tot? Unde este stabilitatea pe care ne-au promis-o? Când nu există crimă, nu există nici probe. Când nu există probe, nu există nici rechizitoriul. Există doar persecuție. Sunt mulţi oameni din opoziţie reţinuţi.
Vă susţine cineva din Turcia sau din alte state? Există miniştrii, parlamentari solidari cu dvs.?
Presa Mondială a sărit în picioare după această situație. Multe instituții și persoane au făcut o declarație de condamnare. Această situație a fost interpretată ca un act de sugrumare a jurnalistului critic. “Intervenția este teribilă, suntem îngrijorați de intervențiile în presă”, au declarat cititorii ziarului, care se rugau în fața sediului. Ceilalți, care protestau într-un mod democratic, au fost atacați de polițiștii care au utilizat gaze, tunuri cu apă și gloanțe din cauciuc.
Cum vedeţi viitorul Turciei?
Întunecat. Situațiile se desfasoară din ce în ce mai mult spre rău. Paharul s-a umplut deja. Au fost create diviziuni profunde în societate. Nimeni nu mai privește cu toleranță. Lucrurile mergeau spre prăpastie… Acum au sărit de pe prăpastie. Aștept să văd când și unde vor ateriza. Daunele sunt enorme. Soldații încearcă să asigure securitatea în orașe. PKK și-a stocat arme în țară.
Cu sosirea Nowruzului, sărbătoarea primăverii s-ar putea ca atacurile să se multiplice. Pot apărea noi migrații. S-ar putea ca multe drumuri să fie închise circulației. Eu mă aștept la o criză economică la fel ca și un tsunami. În fiecare zi se închid zeci de firme. Exporturile au scăzut. Capitalul străin își retrage investițiile din țară. Avem o Turcia în conflict cu vecinii.
Pe 24 aprilie, Președintele Iohannis va avea o vizită în Turcia. Este important pentru România, țară membră a UE să anuleze această vizită sau să o amâne. Președintele nu ar trebui să sprijine un stat administrat de o persoana pe ale cărei buze se regăsesc atacul împotriva presei libere și drepturilor omului, practicile ilegale. Este părerea mea personală. O Turcie în conflict cu întreaga lume. Ultimile mele cuvinte sunt: Miscarea Hizmet era lauda țării, imaginea plăcută, mintea și creierul, iubitorii de patrie, academicienii, funcționarii, organizațiile de binefacere, viziunea țării, dragostea față de țară. I-au rupt de patrie, nu îi doresc, nu cunosc dreptul la viată, îi vor dezrădăcina, nu le vor da o picătură de apa. Vom trăi şi vom vedea.