După 26 de ani de la marcantul eveniment societatea noastră pare că nu găsește încă direcția normalității. 1989 a fost anul în care românii s-au despărțit de regimul socialist-totalitar. S-au despărțit trist, oribil cu peste 1 000 de morți si peste 3 000 de răniți. Nici astăzi nu s-a elucidat misterul, cine în cine a tras, de ce s-a tras, de ce i-au executat pe soții Ceaușescu imediat și multe alte enigme.
Revoluția română trebuie marcată, explicată, analizată, cunoscută. Este unul dintre evenimentele majore din istoria națională. Dorința majorității românilor a fost pusă în practică, regimul s-a schimbat. Chiar dacă am putut vorbi de multipartidism, de apariția presei ”libere” au urmat evenimente negative. Mineriade, un val de reforme cu scopul subminării economiei naționale cât și cumetriile politice.
Puțină istorie juridică
Revoluționarii au fost răsplătiți de cel mai cunoscut semen al lor, Ion Iliescu, devenit între timp președintele românilor, prin legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989. Legea a fost în vigoare de la 01 decembrie 1990 până la 22 iulie 2004. A fost abrogată şi înlocuită prin legea 341/2004. Aceasta include și modificările aduse prin OG: 17/1995; HG 211/1996; L 30/1996; HG 543/1996; L 70/1996. Completată cu regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 din 15.07.1996
Autoritatea care veghează la problemele revoluționarilor este recunoscută prin hotărârea nr. 760/2003 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Din 19 august 2014, înlocuită prin Hotărârea 563/2014.
Este normală indemnizația de revoluționar?
Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat luni, 29 februarie decretul privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” pentru 1.667 de români. În septembrie anul trecut alți 500 au avut aceeași onoare.
Un segment important al actorilor revoluției, au profitat de acest eveniment și au ocupat funcții importante în stat. De la președinte la miniștrii, parlamentari, secretari de stat etc. Toți președinții au folosit ”revoluția” și ”revoluționarii”, au dat legi in favoarea acestora, i-au decorat, le-au oferit rente viagere. Acești revoluționari când și-au văzut periclitate interesele au amenințat, au recurs la greve, la proteste etc. Așa au primit o altă serie de drepturi pe lângă indemnizația lunară. Unul dintre acestea era de a primi loturi de pământ sau echivalentul în bani. In Constanța se ajunsese să fie mai mulți revoluționari decât în Timișoara. Dintr-o recunoaștere morală s-a ajuns la o profitabilă afacere de înavuțire. Așa s-a ajuns ca peste 15000 de „revoluționari” să primească certificatele mult dorite. Zeci de milioane de euro intră în conturile acestor revoluționari.
Ceea ce se poate aprecia ca ajutor din partea statului ar fi acordarea de sprijin tuturor celor răniți, închiși, bătuți, pe scurt celor care au suferit în timpul acelor evenimente, familiilor acestora. Nu cred că este normal ca cei care au participat, s-au sacrificat în acele momente să primească beneficii pe viață din partea statului. Nu cred ca aceștia au plecat către locurile fierbinți din acea perioadă cu gândul ca apoi să primească indemnizații. Doar ei declară că au luptat pentru libertate!
Într-o analiză istorică putem constata că cei care au participat la război sau cei care au căzut victime regimului socialist-totalitar au fost vitregiți de asemenea recompense. Este cunoscut cazul șefului garajului MAI din actuala Piață a Revoluției care a primit carnet de revoluționar doar pentru ca se afla în toiul evenimentelor. Adică era la muncă. Și ca el pot fi mulți alții. Pe câți dintre miile de revoluționari credeți că i-ar împiedica educația să refuze aceste ”drepturi” pentru simplul fapt că nu au avut nicio așteptare de acest gen? Din zecile de mii de oameni care au ieșit pe străzi, cum s-au selectat revoluționarii?
Ca atare cred că respectul față de acești oameni ar trebui sa nu aibă conexiuni cu partea materială. Cei care au participat activ și au depus eforturi pentru înlăturarea regimului ar trebui considerați si respectați. Cei care s-au făcut cunoscuți în special în timpul revoluției după care au ocupat funcții de miniștrii, directori în diferite instituții ale statului, parlamentari, ambasadori și primesc și aceste indemnizații ar trebui apreciați după caracterul lor. Într-o societate în care toți trag de bugetul statului aceștia par căpușarii cei mai destoinici.
Personal am participat de-a lungul timpului la multe întruniri ale revoluționarilor. Majoritatea sub formă de conferințe, simpozioane științifice. Am renunțat să mai particip la aceste întruniri deoarece toate se termină cu țipete, nervi, acuze. Majoritatea acestor revoluționari au concluziile formate și nu acceptă decât propriul adevăr, obligatoriu să coincidă cu propriul interes. Asistăm din păcate la o situație inversă. Ei se cred eroi și așteaptă recunoștința tuturor, chiar încearcă să-și impună ideea.
După Ion Iliescu, Emil Constantinescu, (preocupat atât de mult de Revoluție încât a scris și o carte), Traian Băsescu (care a condamnat comunismul la grămadă și fără logică), vine și Klaus Iohannis și decorează revoluționari.
Mulți dintre revoluționari sunt mai cunoscuți pentru problemele avute cu legea decât pentru rolul asumat din zilele lui decembrie 1989. Pentru majoritatea figurilor cunoscute din timpul evenimentelor din 89, Revoluția a însemnat o șansă și onoarea de a putea ocupa funcții la care nici nu visau.