Nicolae Bălcescu era de părere că Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul ajută să știm cine suntem, de unde venim. Ne dezvăluie trecutul, ne arată parcursul înaintașilor noștri, greșelile lor, trecutul cu bune și rele. Așa putem învăța că suntem un popor greu încercat, dar plin de resurse; că ne-am luptat și am dobândit o identitate națională, că am contribuit din plin la dezvoltarea culturii europene și internaționale, că românii nu sunt mai prejos de alte nații; că suntem un popor la fel ca oricare altul, cu bune și cu rele. Tot din istorie putem învăța să evităm erorile trecutului. Putem afla ce înseamnă și unde duce extremismul, radicalismul, totalitarismul. Ce este democrația, diversitatea, pluripartidismul etc.
Istoria este știința la care apelează majoritatea. Spre deosebire de specialiști, toți au câte o părere despre Decebal, Traian, Basarab I, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Regii României, Ion Antonescu sau Nicolae Ceaușescu. Din păcate, dintr-o materie importantă, Istoria a ajuns să fie considerată una periferică. De multe ori am auzit că istoria, în fond, este o înșiruire de date, că dacă vrei să te documentezi despre un eveniment, cauți pe Wikipedia sau pe Google. Că nu ne ajută cu nimic pe noi să știm că într-un anumit an s-a întâmplat un anumit eveniment.
Cu toate că am auzit diferite păreri, nu le-am luat în considerare din simplu fapt că am crezut că nu putem ajunge în situația dată. Nu credeam că este posibil ca Istoria să fie înlocuită. Curios să îi văd pe cei care au fost selectați să scoată istoria, limba latină și literatura din programa școlară, specialiștii, am constatat că niciunul nu are tangență cu materia în cauză. Sau cum s-ar spune, nu te afectează ceea ce nu știi. Acești oameni numiți de ministrul educației Adrian Curaj sunt: Solomon Marcus, Tincuța Apateanu, Florin Colceag, Radu Dop, Radu Gologan, Alexandru Mironov, Oana Moraru, Florin Munteanu, Marian Stas, Manuela Prajea și Stefan Vlaston. Acești specialiști în Educație au rolul și nu au rușine în a adopta cea mai controversată decizie din istoria postdecembristă. Așa vor rămâne în istorie. Ca grupul care au scos istoria din învățământul preuniversitar.
Universitățile importante au luat poziție prin reprezentanții lor, istoricii. Cei de la Cluj, Iași, Academia Română, reputați istorici au atras atenția că până și comuniștii nu au înlocuit istoria din programa școlară. „Identitatea românească nu poate fi înțeleasă fără componenta sa latină; identitatea europeană, la rândul ei, nu poate ignora această componentă. Să nu uităm eforturile Școlii Ardelene, iluminismul românesc, de a argumenta originea latină a poporului şi a limbii româneşti în Transilvania. Să nu uităm că însuși statul român s-a constituit, la 1859, în jurul ideii de unitate a tuturor celor „de gintă latină”. În acest context, prima misiune a Academiei Române, la 1866, a fost să alcătuiască gramatica şi dicţionarul limbii române şi să redacteze tratatul de istoria românilor, tocmai pentru a susţine şi cultiva conştiinţa identităţii noastre. Or, acum, propunerile acestui nou Plan-cadru compromit printr-un singur gest, insuficient cântărit, eforturile a generaţii de intelectuali responsabili şi pun sub semnul pericolului însăşi identitatea noastră. „Consecinţele nu vor întârzia să apară, iar Istoria nu va fi îngăduitoare”, se arată în comunicatul Academiei Române cu privire la această decizie.
Acești specialiști în matematică nu trebuie confundați cu specialiști în educație. Faptul că au decis scoaterea istoriei din programa școlară, arată cât preț au pus în formarea lor pe disciplinele umaniste. Într-o lume în care istoria se studiază, așa cum este normal, câteva ore pe săptămână – noi venim și ne autodistrugem identitatea.
Când trecem pe o stradă, de regulă cu nume istoric, pe lângă un monument, statuie, muzeu, automobil, un baraj, aeroport etc împreună cu prietenii noștri sau proprii copii ce le spunem? Cine a fost și ce rol a avut personajul respectiv în istoria noastră sau ce formula inginerească s-a folosit pentru construcția acelei statui? Se poate concluziona că științele exacte dezvoltă inteligența copiilor, dar științele umaniste oferă informația, cultura și ajută la progresul și consolidarea unei educații optime. Daca îi privăm pe elevii de astăzi de cunoașterea limbii latine, a istoriei naționale, a literaturii noastre, vom avea o generație apatridă. Nu vor știi de unde vin, cine sunt. N. Iorga considera că Istoria “este o necesitate pentru conștiința umană: și pentru chibzuirea împrejurărilor și pentru tragerea concluziilor și pentru îndemnuri şi pentru mângâieri”. La TVR nu mai există emisiuni despre istoria națională, dar avem despre minorități, iar la Radio sunt din ce în ce mai comprimate ca timp.
Astfel că, în apropierea centenarului celui mai important eveniment din istoria noastră, Marea Unire din 1918, sărbătorim prin scoaterea istoriei, limbii latine și a reducerii orelor de literatură română. În contextul discuțiilor despre regionalizare ce poate fi mai oportun decât înlăturarea materiilor potrivnice?
În acest fel, doar istoricii mai cunosc evenimentele din 1918. Doar cei interesați, cu siguranță, doar cei majori sunt preocupați de istoria Basarabiei, Transilvaniei și a celorlalte provincii istorice. Cum poate percepe un elev de liceu ceea ce se întâmplă in Moldova azi, prin ceea ce au trecut românii din Transilvania sau cu ce greutăți s-au confruntat cei din Țara Românească? Poate percepe cât de important a fost rolul limbii române de la Nistru pân la Tisa în evoluția și consolidarea națiunii nostre?
De unde își vor lua elevii informațiile? Cine se va preocupa de educația lor dacă Ministerul Educației le taie dreptul tocmai la o educație optimă?
Omul se naște cu dorința de a cunoaște, a afla. Turismul se axează în special pe istorie. Excursiile, taberele au ca scop tocmai deplasarea în anumite zone pentru a cunoaște, a descoperi. A merge la muzee, în locuri istorice, locuri pline de semnificație. Un grup de elevi, privat de cunoașterea istorică, cum va percepe de exemplu o vizită la Castelul Peleș sau Palatul Parlamentului? Ce vor înțelege de pildă cei care vor vizita Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet? Și exemplele pot continua!