Ceea ce se petrece în Europa după recentele atentate cu bombă este pe placul teroriștilor. Teamă, frică, neîncredere, suspiciune este tocmai ceea ce și-au dorit și au și obținut teroriștii.
Anularea meciului dintre Germania și Olanda arată neîncrederea autorităților europene în propria securitate dar și dorinta primordiala de a salva vieți. Cu siguranță că preocuparea pentru securitate există iar atentatele trebuie dejucate înainte, doar că atunci când sunt la limită provoacă teamă.
Mai mult, constatăm că atentatele nu sunt cu profund regretate. Bosnia Herzegovina și Turcia au arătat că sunt departe de civilizație. De civilizația europeană. Altfel ar fi putut să arate compasiune pentru ceea ce s-a întâmplat în Franța. Explicațiile venite azi, cum că europenii nu au ținut același moment de reculegere după exploziile cu bombă de la Ankara sunt de prisos. Ar fi ca și cum ne-am întoarce la gândirea antică, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Recent încheiata campanie pentru calificarea la Euro 2016 a fost marcată de evenimente triste, politice. Ceea ce ar fi trebuit să fie un spectacol sportiv, a deraiat în consemnări politice. Cum UEFA nu a ținut cont de relațiile sârbo-albaneze, sorții le-au pus pe cele două state în aceeași grupă. Context încheiat cu o stare de tensiune, cu o dronă apărută pe stadionul din Belgrad de care era atârnat steagul Albaniei Mari. Tensiune, violență alimentată de fratele premierului albanez.
Confuzia dintre islam și terorism alimentată intenționat de unii au produs reacții negative. Fluierături la Sarajevo și Istanbul, scandări de genul ALLAH EKBER și un mesaj subliminal…bine le-au făcut. Tocmai ei, care tind către vest dar sunt solidari cu estul.
Aceste evenimente sunt ignorate. Sunt evocate în media. Apoi uitate. De către europeni.