Pentru legiuitorii noștrii, pentru clasa politică în ansamblul ei cât și pentru cei care au decis să amâne cu un an menținerea în sistem a cadrelor universitare fără doctorat pare un lucru firesc, normal. Desigur, astăzi când în media se vorbește din ce în ce mai des despre plagiat, despre includerea de capitole otova din alte lucrări în lucrările proprii de doctorat, de teamă poate unii dintre ei nu mai copiază. Și atunci așteaptă.
Poate pentru media un plagiator nu mai devine o știre. Sau poate dacă nu sunt cunoscuți publicului nu sunt o știre în sine. În fond, ca dascăli ce se pretind, dacă nu sunt în stare să finalizeze la timp studiile doctorale, ce caută in sistem? De la asistent la profesor, procesul educațional trebuie să funcționeze. Studentului să-i fie trezită și menținută curiozitatea de către asistentul universitar. Tot cum asistentul petrece mai mult timp cu studenții ar trebui să explice ceea ce aceștia au audiat în timpul cursului și nu numai. Să dezbată, să analizeze, să aducă noi surse bibliografice etc.
În schimb ei, circa 3000 după cum citim în presă, nu sunt în stare să-și finalizeze propria teză de doctorat. În aceste circumstanțe cum poate un asistent universitar sau un lector doctorand să facă recenzii, să se documenteze, să scrie, să participe la conferințe dacă nu poate să-și finalizeze propria teză. Mai ales în condițiile de astăzi când doar cine nu vrea nu devine doctor.
În condițiile în care mulți doctori nu-și găsesc de lucru sau se văd nevoiți să lucreze în alt domeniu decât în cel care s-au specializat, guvernul printr-o Hotărâre de Guvern îi menține în funție pe cei care nu au chemarea necesară pentru meseria de dascăl. Așa consideră premierul Victor Ponta și ministrul educației Sorin Câmpeanu să rezolve situația. Poate și studenții ar merita o explicație, și anume, de ce să nu aibă profesori competenți ci profesori de meserie doctoranzi?
Anul trecut am avut un întreg scandal cu plagiatul lui Victor Ponta, cu înființarea sau desființarea de comisii pentru a putea scăpa de acuzele publice. Am ajuns chair unicat în lume când printr-o ordonanță de guvern putem să renunțăm la titlu de doctor sau orice altă diplomă. Nu cred că este cineva care să nu fie convins că această ordonanță a fost cu dedicație.
Luna trecută un alt ins, ajuns general probabil cum a ajuns și doctor este dovedit că a plagiat, conform deciziei comisiei de etică a Universității București. Nu numai că a plagiat dar a făcut parte și din Comisia care i-a acordat titlul de doctor finului său V. Ponta. Acest „interes național” care coordonează doctorate la rândul său fără ca el să fie în stare să-și finalizeze propria teză de doctorat.
Din analiza celor de la Hotnews.ro reiese că cei care au ieșit doctori din mâna forte a lui Gabriel Oprea se numără cunoscutul ministru Mihai Stănișoară, prim-adjunctul procurorului general al României Bogdan Licu, judecătoarea Florica Diaconescu, celebra secretară Adela Popescu (Neagu), fostul director general al Direcției de Combatere a Criminalității Organizate Toma Vasile Rus, fost deputat și fost președinte al Comisiei Parlamentare pentru controlul activității SIE, Romeo Raicu etc.
Am trecut și funcțiile acestor reprezentanți ai interesului național pentru a sublinia gravitatea situației. Oameni pentru care moralitatea și corectitudinea ar trebui să fie mai presus de orice. Nu putem fi siguri dar putem bănui că tezele acestor doctoranzi ai generalului Oprea sunt construite din capitole sau fraze copiate de prin alte cărți sau studii. M-aș mira ca vreunul dintre ei, de la coordonator la doctorand să fi trecut pragul unei biblioteci sau vreunei arhive. Iar acești oameni fac parte din instituții importante ale statului român. Câți dintre noi am vrea de exemplu să fim judecați de doamna Florica Diaconescu după ce am aflat că a fost doctorandul profesorului Gabriel Oprea?
Cu siguranță că nu doar gașca de profesori asemenea generalului profesor Oprea ar trebui blamată ci și cei care au făcut parte din comisia care a acordat titlul de doctor. Spre exemplu am vrea să știm care au fost membrii comisiei care au acordat titlul de doctor domnului Stănișoară. Cum se aplică legea în cazul acestora, care au semnat – bănuiesc că au semnat – declarația că nu au plagiat? Dovediți acum că au plagiat, rămân miniștrii? Profesori? Generali? Parlamentari?
Soluție?
Ministerul Educației ar putea foarte ușor rezolva situația. Sunt state care au un sistem funcțional în ceea ce privește lucrările publice. Fie că sunt lucrări de licență, de masterat, de doctorat, ele se încarcă pe un site și devin publice. Atât ele cât și numele conducătorului. Cu siguranță că în asemenea situație conducătorul verifică așa cum trebuie lucrarea – cum ar trebui – pentru toți interesații se poate consulta, cât și pentru specialiștii din domeniul respectiv care pot consulta munca colegului lor. Încărcate pe un site în format PDF sau Word ele devin operabile în timp util. Spre exemplu dacă cineva din Cluj-Napoca vrea să consulte teza de doctorat a domnului profesor Victor Ponta sau Gabriel Oprea nu trebuie să vină la Biblioteca Facultății de Drept a Universității București ci o poate descărca de pe internet. Scutește efort, timp, bani. În fond, așa cum ar trebui să se știe, toate tezele de doctorat sunt publice.
Poate ar fi cazul ca cei care au plagiat să fie nevoiți să părăsească pentru totdeauna funcțiile publice. După cum se vede, bunul simț nu i-a caracterizat niciodata.