Nici nu și-a instalat bine biroul din București (TIKA – Agenția de Cooperare și Coordonare Turcă din subordinea primul ministru turc) pe aceeași stradă cu Ministerul Român de Externe că am și luat cunoștință de unul dintre mărețele planuri ale statului turc si anume, pentru noi românii, la București, într-o zonă centrală, pe banii lor vor construi o moschee.
Cea mai mare Moschee din Europa. Cu alte cuvinte ar trebui să mulțumim statului turc care ne face un bine!
Într-o epocă contemporană venim cu idei medievaliste. Cei care hotărăsc și decid asemenea planuri din punctul meu de vedere au mentalitate de ev mediu. Nu construcția unei moschei în București mi se pare greșită ci construirea unei moschei ”cea mai mare”. Politicienii de teama de a nu pierde voturi acceptă capriciile venite din partea clericilor. Preocuparea cultelor pare să fie aceea de a construi la scară supradimensională ci nu de a găsi modalități să-și convingă enoriașii să poposească prin aceste clădiri cât mai des. În Europa Occidentală multe dintre catedralele construite în ev mediu nu mai sunt frecventate de către credincioși și au devenit o „problemă” pentru autorități care trebuie să le întrețină.
Avem cea mai mare Casă a Poporului, o să avem curând cea mai mare Catedrală Ortodoxă din zona sau poate chiar cea mai mare. Cum astea nu ne ajungeau, turcii care s-au inspirat din ideile ”geniale” ale lui Ceaușescu s-au pus pe treabă. Recent la Ankara, au construit Casa Albă (Palatul Prezidențial cu peste 1 000 de camere) și inspirați de Canalul Dunăre Marea Neagră au promis ca la 100 de ani de la fondarea Republicii (2023) să termine Canalul ce va despărți Marea Neagră de Marea Marmara ca alternativă navigabilă a Strâmtorii Bosfor.
Cum în București nu există o comunitate semnificativă a cultului musulman de origine română ideea reală a unei asemenea Moschei îmi scapă. Desigur, arabii, turcii, iranienii care locuiesc în România și-au construit singuri lăcașe de cult pe care le frecventează după cum doresc.
TIKA, agenția din subordinea primului ministru turc prin care vor veni fondurile aferente construcției, după cum vedeți pe hartă promovează doctrina neo – otomanismului. După cum se poate observa această agenție nu are birouri de lucru în statele occidentale, Grecia sau Federația Rusă. Darko Tanasković reputat istoric specializat în evul mediu, cunoscător al limbii turce a scris despre neo-otomanismul promovat de Turcia în timpul mandatului său de ambasador la Ankara. Conform acestuia, Turcia este o țară cu o asemenea putere și importanță, în special în termeni regionali, astfel că ar fi imposibil să atingi stabilitate de durată și dezvoltare în balcani fără participarea și cooperarea sa constructivă. Acest lucru este valabil în sfera economică și politică. Partenerii Turciei în Balcani ar trebui să acorde atenția necesară doctrinei neo otomaniste în Balcani devenită din ce în ce mai vizibilă. (Darko Tanasković, Neo-Ottomanism. Doctrine and Foreign Policy Practice, Belgrade 2013, 102)
Statul turc prin acestă organizație a investit în state ca Bosnia Herzegovina, Kosovo, Albania, etc. Sarajevo reprezintă orașul în care găsești moschei iraniene, arăbești și desigur turcești. Tot această organizație oferă fonduri profesorilor, istoricilor turci de a merge în zonele strategice și a promova cultura, limba și istoria așa cum se vede de la Ankara. Un caz recent îl reprezintă orașul Novi Pazar din Serbia, majoritar musulman unde cei de acolo vor fi instruiți de către cadrele didactice turce aduse în zonă prin bunăvoința TIKA. Desigur, prin parteneriate legale dar îndoielnice cu autoritățile locale.
O altă instituție nouă, Yeni Türkiye – Noua Turcie. Centrul Strategic de Cercetare din subordinea statului turc se preocupă la fel de mult de a căuta parteneri, cu precădere istorici în spațiul balcanic de a organiza conferințe, a căuta să influențeze profesori, cercetători de a promova punctul lor de vedere cu privire la istorie pozitivă comună. Și eu am fost abordat, ofertat, sunat de către aceștia pentru a scrie despre relațiile speciale dintre Imperiul Otoman și România, Serbia, Bulgaria, Grecia etc. La simpozionul de Studii Balcanice din Aprilie care s-a ținut la București un reprezentat al acestui organism a venit pentru a căuta specialiști care să promoveze bine facerile islamului în spațiul balcanic.
Regret și sunt surprins că statul român nu a avut nicio reacție, nu și-a pus simpla întrebare de ce turcii acum, poate în viitor arabii sau de ce nu și persanii vor și construiesc Moschei somptuoase la București? Oare diplomația noastră nu comunică cu vecinii de pe aceeași Alee, Aleea Alexandru nr. 36, oare serviciile noastre au intrat în vacanță? Sau suntem atât de ieftini încât oricine poate construi orice și oriunde dacă sunt bani? Se poate înțelege că da!
Acum câțiva ani grecii au aprobat construirea unei Moschei la Atena, desigur pentru comunitatea numeroasă turcă rămasă pe teritoriul elen. Doar că din avion, atât la decolare sau aterizare unul dintre primele lucruri care-ți ieșea în fată era minaretul de la aceea moschee ceea ce a dus la dispariția acestuia. În Germania, stat cu populație musulmană semnificativă există moschei în toate orașele importante dar fără minaret.
În 2009 am publicat un articol în Historia, pe care-l puteți găsi și pe blogul personal în care am scris despre construcția Moscheei denumită Carol I. Era un act firesc după înființarea Seminarului Musulman de la Babadag mutat apoi la Medgidia. Atât Constituția de la 1866 cât și cea de la 1923 le-a oferit comunității turco-tătare drepturi egale cu românii. În fapt Dobrogea este un spatiul multicultural care poate fi luat ca exemplu. De sute de ani minoritățile dobrogene ne oferă un model de conviețuire etnică.
Rătăcirea de moment a reprezentanților cultului musulman de a pune taxă de vizitator (în fapt românilor care au construit acel lăcaș) tuturor celor care nu sunt de religie islamică reprezintă doar o mică nevroză. Care pare că acum sunt susținătorii ideii de a construi cea mai mare Moschee la București. În loc să se pronunțe pentru construcția unei moschei dar cu finanțarea statului român sau poate reconstruirea Moscheei din parcul Carol I distrusă de către comuniști sunt animați de dorințe megalomane.
Se pare că ocupați cu luptele interminabile dintre noi nu observăm că suntem luați de val. Oare de ce nu vedem un asemenea proiect la Paris, Roma, Copenhaga sau Moscova?
Ceea ce am scris mai sus nu are legătură cu religia. Ceea ce au decis autoritățile noastre reprezintă o decizie politică ce ar trebui explicată. De ce la București, de ce Turcia și care este scopul?