Dintr-o știre din Coriere della Sera, reprodusă de Universul din 7 ianuarie 1916 aflăm că femeile sârbe s-au gândit să ajute și ele.
Mai jos citiți în limbajul epocii:
Când Serbia se pregătea de război s-a observat cu mirare organizându-se un regiment de femei. Mirarea firește că a fost numai a străinilor, pentru că femeile sârbe erau obișnuite de veacuri să lupte alături de bărbații lor.
Istoria Serbiei păstrează în adevăr amintirea prințesii Liubița care l-a însoțit pe soțul său, Miloș Obrenovic I. În anul 1455 când Mahomed II asedia Semendria (Smederevo azi) capitala lui Gheorghe Broncovici se văzură femeile alergând înarmate să se amestece printre luptători.
Femeile care compuneau regimentul format se numeau Voluntarele Morții. Aceste femei aveau în capul lor pe o bătrână, văduva unui patriot mort în luptele cu turcii.
Ea a recrutat mai întâi 200 de femei hotărâte cărora le dete cocarde cu culorile naționale împodobite și cu deviza mândră: „până la moarte pentru libertate”. După aceea, bătrâna comandantă își duse micul ei regiment la Kragujevac, vechea capitală a Serbiei vechi.
Comanda supremă primi cu recunoștință admirabilul contingent. Înarmat cu puști, instruit de ofițeri, încetul cu încetul zisul regiment crescu până la numărul de 5000 de luptătoare ale patriei, tărance, muncitoare, burgheze și nobile gata să moară pentru marele ideal Serbia a Sârbilor.
Curajul femeilor sârbe este legendar. Ca și în trecut ele se luptă și astăzi alături de soții și de frații lor în contra dușmanilor năvălitori.
Când oștirea, azi risipită a sârbilor, se va reîntregi, precum se așteaptă, desigur că cele rămase în viață din cele 5 000 de eroine vor înainta cu frații lor și vor face lumea să vorbească iarăși de vitejia lor.