"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2015 / 13 aprilie

O altă cădere a Constantinopolului

Carnet de istoric

În martie 1204 între Dandolo şi Bonifatie a fost încheiată o înţelegere care a dat pe faţă toate scopurile cruciadei IV:

   a) Cucerirea Constantinopolului şi instaurarea administraţiei occidentale
b) Jefuirea oraşului, bogăţiile obţinute să fie împărţite în patru părţi, dintre care trei să revină Veneţiei, pentru recuperarea datoriei pe care o avea Bizanţul faţă de ei, iar a patra parte să fie împărţită între Bonifatie şi conducătorii francezi
c) După cucerire, șase alegători veneţieni şi șase francezi vor alege noul împărat
d) Noul împărat va avea sub stăpînire un sfert din imperiul, celelalte trei părţi urmînd să fie împărţite între veneţieni şi francezi
e) Partea din rîndul căreia nu va fi ales împăratul, va avea dreptul la stăpînirea asupra catedralei Sfînta Sofia din Constantinopol şi la instaurarea patriarhului din clerul ţării sale

foto

La 12 aprilie, în timpul celui de-al doilea asalt, cetatea a fost cucerită.

Ieri în zi de Paști, Paștele Ortodox, Papa Francisc în loc să transmită mesaje ce conțin cuvinte ca dragoste, toleranță, dialog, comunicare, umantitate, iubire, credință se apleacă asupra unei probleme istorice care produce iritare în cel mai fericit caz. Nu se apleacă asupra problemelor de fix cum 811 în care cruciații catolici au cucerit celebrul oraș dar își asumă un lucru care nu cred că ține de preocupările unui Papă.

In preocupările mele problema turco-armeană nu a ocupat un loc semnificativ. Desigur această declarație este de genul în care împarte lumea în pro sau contra. Probabil foarte puțini sunt cei care sunt echilibrați și caută sa analizeze la rece. De asemenea, cunoscând mentalitatea turcului, una dintre caracteristicile de bază este încăpățânarea. De ar fi fost, sigur nu va recunoaște! Dar dacă nu a fost?

Mai jos, ataşez detaliile Decretului 1331/163, mai 1915, semnat de către Sultan, cu privire la condiţiile relocării armenilor de către otomani:

a) cei care au fost nevoiţi sa îşi schimbe locuinţele (strămutaţi) se vor putea muta în siguranţă în zonele unde vor dori împreună cu toate bunurile lor;

b) până la instalarea în noile locuinţe cheltuielile de subzistenţă vor fi asigurate din bugetul alocaţiei pentru imigranţi;

c) li se vor da terenuri şi imobile în concordanţă cu proprietăţile deţinute anterior;

d) pentru cei nevoiaşi, guvernul va construi spaţii de locuit, se vor pune la dispoziţie uneltele şi instrumentele necesare lucrărilor agricole, precum şi seminţe pentru lucrările agricole;

e) averile ce au rămas în vechile locuinţe le vor fi returnate la noua locaţie dacă aceste bunuri sunt mobile iar dacă acestea  sunt imobile vor fi inventariate şi evaluate urmând a fi despăgubiţi cu sumele necesare;

f) locurile de specializare ale imigranţilor cu excepţia culturilor de măslini, duzi, viţă de vie, portocali, magazinelor, hanurilor, fabricilor sau depozitelor, care generează venituri vor fi vândute la licitaţie deschisă sau vor fi închiriate iar sumele rezultate vor fi consemnate în depozite ale fondurilor de proprietate destinate a fi plătite proprietarilor de drept;

g) toate acestea vor fi sub controlul unor comisii speciale, iar în acest sens se vor pregăti ordine scrise separate;

Pe lângă măsurile luate următoarele puncte vor fi luate în considerare:

–        Au fost numiţi inspector civili pentru a verifica şi a coordona acţiunile de imigrare în zonele Adana, Halep, Maraş;

–        S-a constituit “Direcţia Generală pentru Imigranţi” cu scopul de a susţine orice nevoi legate de procesul de imigrare;

–        Au fost asigurate pentru convoaie (grupuri) animale şi mijloace de transport;

–        Pentru armenii în vârstă, cei cu dizabilităţi, răniţi, văduve, bolnavi şi orfani care nu sunt supuşi imigraţiei statul a construit locaţii speciale şi a suportat toate cheltuielile necesare nevoilor lor;

–        Nu au fost omise familiile armene care au nevoie de protecţie. S-a dat de ştire ca familiile ale căror bărbaţi sunt deportaţi sau în serviciul militar, familiile fără părinţi sau orfani vor putea locui în satele sau comunele în care nu locuiesc alte etnii decât armenii iar cheltuielile de subzistenţă vor fi plătite din alocaţia pentru imigranţi;

–        Cei supuşi migrării (relocării) sunt armenii răzvrătiţi, sau cei care au dezertat din armata Imperiului Otoman în armata rusă sau care aparţin sectei gregoriene. În acelaşi timp armenii catolici sau protestanţi care activează în armata otomană în clasele de ofiţeri şi medicale, cei care lucrează la banca otomana în agenţii sau în regie şi lucrătorii armeni ai câtorva consulate nu vor fi supuşi migraţiei (relocării) atât timp cât vor rămâne fideli statului;

–        Protejarea persoanelor şi a bunurilor supuse relocării; au fost lăsate la latitudinea conducătorilor localităţilor de pe traseul de imigrare; organizarea cu privire la mâncare, adăpare şi organizare a locurilor de odihnă;

–        Au fost alocate bugete serioase pentru a asigura cheltuielile pentru nevoile primare ale imigranţilor şi protecţia convoaielor atât în timpul transportului cât şi la locaţia  de destinaţie. S-au dat ordine spitalelor aflate pe traseul de imigraţie să asigure convoaielor mâncare caldă şi carne, să asigure asistenţă necesară bolnavilor;

–        La stabilirea traseelor au fost alese acelea care asigură siguranţa căilor ferate şi a bărcilor (ambarcaţiunilor);

–        Pentru a se proteja împotriva malariei, o boală răspândită în acea perioadă s-a distribuit emigranţilor chinina. Pentru bolnavi, s-a hotărât să fie trataţi şi în spitalele militare pe lângă cele civile;

–         Armenilor relocaţi li se permitea  să se deplaseze împreună cu toate  bunurile lor mobile şi animalele lor; s-a stabilit să se înregistreze cum vor fi preluate valorile mobiliare şi imobiliare rămase în urmă, ce se va întâmpla cu terenurile şi culturile de pe ele;

–        S-au asigurat măsuri pentru a preveni dispariţia bunurilor şi a averilor, atacurile bandiţilor şi uciderea persoanelor;

–        Cei care atacau convoaiele, provocau atacuri sau care nu luau toate măsurile necesare de protecţie să fie înaintaţi Curţii Marţiale şi să fie aspru pedepsiţi. Se putea aplica şi pedeapsa cu moartea celor care  luau parte la astfel de acţiuni;

–        S-a dat dispoziţie să se  stabilească, în funcţie de zonele în care vor fi relocaţi, în sate sau comune unde li se vor construi case, sau în zone indicate de către guvern.

După terminarea primului război mondial s-a luat hotărârea ca cei care au fost relocaţi să se poată întoarce în zonele care au fost obligaţi să le părăsească, daca doresc acest lucru. În acest sens s-au dat indicaţii autorităţilor şi s-au luat măsurile necesare. Este o realitate că astăzi în Turcia există comunitatea armeană. In Istanbul, pe malul Bosforului existând cartierul armenesc.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT