Regele Nikola I pentru Vossische Zeitung, 1912


Unirea cu Serbia?

Suntem frați. Suntem cum s-ar zice, totdeauna în familie. Dacă nu s-ar tot produce încurcături aiurea, noi în curând am putea să ne unim într-o singură țară.

King_Nikola_of_Montenegro

Relațiile cu Italia?

De, cum vrei să trăim? Ia, ca socru și ginere.

Muntenegrul și Austro-Ungaria?

Întreținem cu monarhia vecină cele mai bune raporturi, și la asta contribuie mai puțin stima și venerațiunea pentru împăratul Frans-Iosef. Este o adevărată mulțumire sufletească să te învecinezi cu o țară atât de înaintată în civilizație ca Austro-Ungaria. Neplăcerile care s-au ivit cu prilejul anexărei Bosniei și Herzegovinei s-au trecut, ele aparțin acum istoriei universale.

Relațiile cu Imperiul Otoman?

Eu am cea mai mare stimă pentru tinerii turci, că au făcut mult pentru patria lor. Dacă oamenii aceștia vrednici și curajoși ar fi lăsați în pace, un viitor frumos ar putea fi asigurat Turciei.

Chestiunea albaneză?

O mare parte a populației albaneze s-a răzvrătit în anii din urmă. Mulți răsculați au fugit peste graniță spre a căuta protecție la noi. Acum însă Sultanul le-a acordat amnistia și oamenii aceștia nu numai că s-au putut întoarce în țară, dar li s-a și reclădit casele și bisericile distruse, cu prilejul reprimării insurecțiunii. Cât timp va dura noua stare de lucruri în Albania, nu pot ști, voiu însă să sper că nimic nu va mai produce o turburare.

Regele și pregătirile de război?

Eu unul am fost întotdeauna un partizan sincer al păcii. Pregătirile continue de război – fie că sunt sau nu datorite unei necesități imediate – mi-au pricinuit intotdeauna oroare. Țara mea are nevoie de pace. Dacă vroim să propășim, trebuie șă se pună capăt starei de nesiguranță care constituie o piedică pentru progresul pe calea civilizației.

Ori de câte ori împăratul Wilhelm aduce pe buze un cuvânt de pace, inima îmi tresare de bucurie și bat vesel din palme.

Războiul italo-turc?

Nu pot să spun nimic altceva, decât că sper că războiul acesta se va sfârși foarte în curând, pentru ca astfel pacea Europei să nu fie compromisă. Trebuie să recunosc că, până acum, evenimentele s-au desfășurat, în ce privește pericolul unor complicațiuni internaționale, mult mai bine decât aș fi putut îndrăzni să sper.