"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2013 / 27 noiembrie

De la profesor la elev

Carnet de istoric

 Ca niciodata, imi aduc aminte de ea. Ea Andreea, fata 16 ani, venita din Pucioasa cu ganduri si sperante, cu diverse idei dar si cu un apetit pentru studiu care il uimeste si pe un cercetator matur.

Ca profesor si diriginte am constatat ca exista si elevi deosebiti (in practica). Am constientizat ca oamenii deosebiti raman deosebiti oricum i-ai aseza si oricum i-ai trata. Si cate nu invatam de-a lungul profesiei de la studenti!

Intr-un liceu ca ICHB, unde aproximativ toti invatau, ea era diferita. Sa fii diferit intr-un liceu care ocupa de mult locul I pe tara – dupa rezultate – sa demonstrezi ca  stiintele sociale sunt importante intr-un raport cu colegii olimpici de la mate, fizica, chimie, sa te aflii intre avioane cu destinatia Parlamentul European, organizarea de conferinte, participarea la altele etc.etc in calitate de elev, nu poti sa ramai decat impresionat. Asa cum spuneam a fost, este si va fi diferita! Cand majoritatea elevilor aleg stiintele reale, ea exersa ortoepia, modul de a intelege societatea, randuiala cat si metodele de a intelege diferitele culturi si civilizatii.

Marturisesc aici ca in calitatea mea de profesor de liceu, pentru ei, clasa de uman, in pofida tuturor normelor legale, aveau o bibliografie obligatorie iar aceasta incepea cu Henry Kissinger – Diplomatia. Eleva de nota 10, a terminat cu cea mai mare medie la Bacalaureat din istoria liceului dar a reusit  si sa-l inteleaga pe Kissinger la 17 ani. Are o lista indelungata de titluri publicate, nu a terminat inca masterul, vorbeste fluent opt limbi…si da..da..da s-a casatorit!

Andreea&Olgun

Dupa cativa ani de pauza in comunicare nu mica mi-a fost mirarea-mare placerea de a raspunde invitatiei  de a-i fi nas. Profesia de profesor iti aduce multe satisfactii, creaza anumite relatii cu elevii-studentii, dar cu adevarat constientizezi ca ai ramas in sufletul unui elev-student cand acesta te cauta si dupa terminarea studiilor. Multi dintre noi profesorii constientizam poate mai tarziu decat ar trebui ca putem sa influentam destine si o facem, constient sau inconstient. Cine nu isi iubeste meseria si cine nu isi doreste ca dintre studentii cu potential sa-i urmeze in profesie si daca se poate sa-l depaseasca.

Asa am ajuns intr-o alta etapa a vietii. Ea fina, eu nas. Pasionata de stiintele sociale, specializata in comunicare, drept, relatii internationale si securitate. Cum baza acestor domenii este istoria (cat ura aceasta materie la inceput – poate si din cauza mea) iar amintirea acelor vremuri si situatii reprezentata de momentele mai speciale de la orele de istorie ne-au dus intr-o directie care ma emotioneaza. Ce poate fi mai placut pentru un profesor ca elevul sau sa reuseasca, sa se maturizeze, sa aiba rezultate care-i depasesc varsta si mai mult decat atat sa se aplece spre studierea istoriei ca ultima forma de studiu.

Master la Londra, acceptata deja la  doctorat in Marea Britanie si  Turcia, colega de conferinte de acum inainte. Si astea la 22 de ani!

Drumul de-abia acum incepe!

…..si mai este

PS. Considerati acespt post o exceptie. Pe acest blog de regula nu scriu despre acest gen de evenimente. O fac de aceasta data pentru colegii mei profesori care stiu ca imi citesc postarile si poate aceasta experienta a mea le da de gandit. Si desigur pentru ea, pentru Andreea.

P.S.1. Update. Au trecut ani. Nu mulți. Am avut încredere, speranță, naivitate. M-am înșelat. Considerați tot ceea ce ați citit mai sus doar o iluzie a mea. In fapt, s-a dovedit un suflet cu tot ce este omenesc mai urât în el…în această făptură poleită.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT