Ahmet Davutoglu este unul dintre strategii politicii externe a Turciei. Si-a inceput pregatirea la un liceu german apoi studiile si le-a aprofundat la Bogazici Universiti (una dintre cele mai cunoscute Universitati din Turcia). A avut o cariera didactica impresionanta. Este un familist, fiind tatal a 4 copii. Una dintre cartile sale a fost primita cu interes si apreciata printre specialisti: Stratejik Derinlik (Strategic Depth). Din 2003 este ambasador si s-a remarcat in conflictul dintre Israel si Fasia Gaza din 2008. La 1 mai 2009, Ali Babacan, ministrul de externe care avea o viziune pro-europa a fost inlocuit de Ahmet Davutuogu promotorul unei strategii Pax Ottomana.
Ideile sale asupra politicii externe pe care Turcia trebuie sa o duca, exprimate in studiile publicate si avand ca deviza „zero probleme cu vecinii” oarecum izvorata din celebra idee a lui Ataturk ” Pace in tara, pace in lume” a fost bine primita atat in tara cat si in exterior. In fond ce poti dori de la o tara cu un avantaj geostrategic de prima mana decat idei pozitive care sa aiba la baza pacea, intelegerea, dezvoltarea economica, culturala etc.
Progresul econimic al Turciei apasa treptat pe deviza lui Davutoglu. Primul pas a fost reprezentat de conflictul cu Israelul cand soldatii evrei au omorat 9 turci pe un vas care mergea cu ajutoare in Fasia Gaza. In trecut, relatiile turco-israeliene au fost pozitive, oficiale din 1949, Turcia a fost prima tara majoritar musulmana care a recunoscut statul evreu.
Dupa conflictul din Gaza, relatiile dintre cele doua tari au fost privite cu interes dar nu putini au fost cei care aveau suspiciuni in privinta jocurilor de culise care au oferit o partitura interesanta pentru cei interesati. In 2005 Erdogan a vizitat Israelul impreuna cu un grup de oameni de afaceri, a mers in vizita la Memorialul Holocaustului si a condamnat ambitiile nucleare ale Iranului. In 2007 Shimon Peres a intors vizita. Impreuna cu Abdullah Gul s-au adresat Parlamentului turc.
Sumitul de la Davos din 2009 a ramas in memoria tuturor cu acuzele lui Erdogan la adresa lui Shimon Perez. Acuzatia: omorati oameni! A fost primit ca un erou in Turcia. Ramane intrebarea, daca nu urmau alegeri ar fi avut acelasi discurs la Davos?
Turcia s-a implicat activ in dezvoltarea relatiilor cu statele din Orientul Mijlociu. Dupa 2010 si-a dublat aproape numarul ambasadelor, consulatelor, institutelor culturale in zona. Fiind un stat puternic, stabil era imperios necesar pentru politica turca sa caute sa devina vioara I in Orient. Avea si premisele favorabile! Fratii musulmani! Americanii au interese, rusii la fel, europenii si chinezii de asemenea. Turcii in primul rand promovau aceeasi cultura, mentalitate si aceeasi religie. A aparut modelul turc! Turcia un stat model pentru lumea araba!
Cu toate acestea statele cu interese in zona au adus in mass-media ceea ce nu era greu de observat. Turcia incearca sa-si redobandeasca rolul din trecut jucat de Imperiul Otoman. Cu toate ca nu mai este un secret turcii ca natie ar trebui sa invete din istorie si sa caute sa fie cum nu sta in firea lor. Mai exact printre caracteristicile acestui popor enumaram entuziasmul, incapatanarea, increderea in sine si lipsa rabdarii! Acestea amestecate au dus la anularea sintagmei de mai sus ” zero probleme cu vecinii” in „atatia vecini, atatea probleme”.
In momentul de fata exista tari prinse in mijlocul conflictului si anume Egipt, Siria, Liban, palestinienii si cele care se amesteca in treburile lor: SUA, Iran, Arabia Saudita, Qatar, Turcia si Israel (nu neaparat in ordinea scrisa). Potrivit sagetilor, Iranul il sustine pe presedintele Siriei, Bashar al-Assad, iar tarile din Golf sunt impotriva sa. Assad este impotriva Fratiei Musulmane. Fratia Musulmana si Barack Obama sunt impotriva generalului Sisi. Statele din Golf sunt pro generalul-Sisi. Iranul este pro Hamas, insa Miscarea Hamas sustine Fratia Musulmana. Barack Obama sustine Fratia Musulmana, in timp ce Miscarea Hamas este impotriva Statelor Unite.
„Problemele” Turciei au fost Maroc, Libia, Egipt, Siria, Israel, Iran si inca sunt. Sunt pentru ca interesele sale sunt pe cale sa fie (in unele state deja au fost) anulate. Nu intamplator pe strazile din Turcia au fost organizate mitinguri de protest pentru Mohammed Morsi si Fratia Musulmana (chiar daca au dreptate).
Conflicte mai vechi, mai noi sunt sustinute de Turcia si pe valul de entuziasm intretinut de Erdogan si Davutuoglu. Turcia risca mult. Se pare ca puterea corupe. Iar liderii turci nu invata din istorie nici macar de la prietenii lor rusi.
Valul protestelor din Istanbul de vara trecuta cat si cele din aceste zile nu au aparut intamplator. Protestele de strada nu pot fi ignorate iar liderilor turci ar trebui sa li se aduca aminte ca ei sunt reprezentantii si celor care protesteaza.
Solutii sunt multe! Dar in mentalitatea acestui popor sefii nu gresesc!