Volumul Managementul Politicilor Publice, Transformari si perspective, coordonat de Claudiu Craciun si Paul E. Collins, aparut in 2008 la Editura Polirom, 398 p. trateaza rolul politicilor publice in diferite state din europa sud-estica cu accent pe evolutia Romaniei cat si reformele pe care acestea au trebuit sa la implementeze pe drum aderarii la Uniunea Europeana. Autorii textelor volumului si-au argumentat analiza plecand de la o serie de situatii istorice si au urmarit activitatea factorilor de decizie in stat. Mai mult au plecat de la cateva intrebari simple dar eficiente pentru a oferi cititorului un tablou clar al modului in care se concep politicile publice. Printre intrebarile de la care a plecat cercetarea in cazul de fata enumaram: Cum au fost initiate reformele administrative si ale politicilor publice?, Care au fost actorii cheie si influenta acestora in derularea reformelor? Ce rol au indeplinit partidele politice, sindicatele, organizatiile non-guvernamentale si autoritatile locale in succesul sau esecul acestora? Care au fost principalele instrumente de reforma? Care a fost rezultatul alegerilor si cum le putem evalua ? Desigur acolo unde se poate, analiza devine complexa incercand sa raspunda si urmatorului tip de intrebari : Care au fost actorii care au facut presiuni si au transferat modele de politici, incluzand aici organizatiile internationale, companiile private, organizatiile non-guvernamentale, universitatile si institutele de cercetare ? Cat de eficiente au fost aceste presiuni ? A fost asistenta bine adaptata la nevoile si specificul sistemului administrativ romanesc ?
Claudiu Craciun analizeaza in capitolul sau diversitatea transformarilor statului est-european cu o aplicatie empirica asupra Romaniei. Autorul argumenteaza ca transformarile institutionale, derulate intr-o perioada scurta de timp, sub presiunea integrarii Romaniei in sfera politica euro-atlantica sunt similare cu cele derulate in statele vest-europene in ultimele trei decenii. Pe baza acestor schimbari se schimba si structurile si functiile statului care antreneaza si schimbarea tipului de management al politicilor publice. Capacitatile statului de a comunica, de a convinge, de a mobiliza, de a stimula sau de a constrange devin centrale in ecuatia succesului interventiilor guvernamentale.
Kenneth A. Sigrist, in capitolul sau propune o analiza comparativa a reformei administratiei publice din tarile central si est-europene, punand accent asupra celei romanesti din perioada preaderare la UE. Autorul arata ca statele aderante si-au asumat domenii si obiective punctuale dar niciodata nu au propus viziuni coerente si comprehensive de reforma ale administratiei publice. In studiul sau, autorul propune o schita ce ar putea corecta aceasta lipsa. Kenneth A. Sigrist descrie patru axe ale delegarii si anume delegarea de la politicieni la oficiali profesionisti, de la centrul guvernului catre ministere, de la guvernul central catre autoritatile locale si de la stat catre piata.
Victor Giosan analizeaza in studiul sau legatura dintre transformarile administratiei si guvernarii si reforma organizatiilor politice din Romania. Cele doua sfere, se intrepatrund in momentul in care organizatiile politice obtin investiturile executive si trebuie sa aduca la indeplinire un program politic. O alta idee care se desprinde din studiul sau este aceea ca transformarea sectorului public va aduce cu sine si o schimbare a rolului politicienilor in calitate de responsabili si manageri ai administratiei publice, centrale si locale. In cazul in care administratia publica se va reforma rapid in sensul eficientei si performantei institutionale, iar clasa politica nu va evolua in sens similar, relatia de putere si valorizarea simbolica va dezavantaja pe termen lung organizatiile politice.
Les Metcalfe, in capitolul sau arata ca tarile europene experimenteaza un proces politic si institutional special. Intr-o masura insemnata, argumenteaza autorul, aceste tari isi internationalizeaza politicile in sensul in care nivelele nationale si subnationale de guvernare se adauga la nivel supranational. Masura in care tarile europene pot profita de avantajele administratieie internationalizate depinde de capacitatea de a organiza si mobiliza circuitele si competentele interne.
Leslie A. Pal abordeaza in capitolul sau rolul organizatiilor internationale in derularea proceselor de reforma in tarile aflate in tranzitie. Dupa autor, reformele nu sunt izolate ci utilizeaza idei si instrumente asemanatoare in toate tarile care trec prin procese de transformare. Mai mult, reiese din studiu, influenta Uniunii Europene nu a fost concludenta in raport cu aceste principii, fiind mai mult eterogena si chiar limitata. Capitolul lui Russel T. Robinson se axeaza in jurul a doua dimensiuni: modalitatile in care guvernarea centrala isi organizeaza activitatea de planificare si felul in care isi organizeaza procedurile de a lua decizii. Martin Johnson trateaza starea actuala a managementului bugetar in Romania. Florin Bondar analizeaza impactul pe care statutul de membru al UE il poate avea asupra administratiei publice romanesti. Capitolul este urmat de cel al Baibei Petersone care analizeaza aceeasi tema dar din alta perspectiva.
Eugen Perianu descrie modalitatea in care monitorizarea si evaluarea politicilor si programelor se institutionalizeaza in Romania. Michal Ben-Gera exploreaza in capitolul sau, dintr-o perspectiva comparativa, structurile si functiile pe care ministerele le indeplinesc in tarile din centrul si estul Europei. Dimensiunea comparativa este intarita si de prezentarea tarilor din Balcanii de vest. Radu Comsa realizeaza o analiza a procesului de descentralizare administrativa in Romania. Mai mult, autorul analizeaza actorii descentralizarii. Ultimul studiu, cel al lui Lucian Ciolan descrie o analiza comprehensiva a sistemului de politici educationale romanesti.
Volumul este util pentru cei interesati de transformarile politice care au avut loc in aceasta zona a Europei. Autorii propun modele, studii si schite comparate, explica rolul reformelor bine aplicate, ce inseamna descentralizarea administrativa, comunicarea cu cetatenii cat si recurgerea la exemple istorice.