Scriam in ianuarie 2010 pe acest blog despre conflictul dintre Israel si Turcia. Ceea ce s-a intamplat zilele astea, cand premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a prezentat scuze omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan, pentru moartea a nouă pasageri turci de pe vasul Mavi Marmara care transporta ajutor umanitar in Fasia Gaza, 2010, este un lucru firesc. Din pacate, firesc doar prin oportunitatea care sta la baza acestui gest. Scuzele, daca veneau la momentul oportun, probabil zona orientala nu arata asa cum este astazi.
Motivele pentru care Israelul si-a prezentat scuze Turciei sunt mai multe decat decizia de a nu o face. In contextul vizitei lui Obama la Tel Aviv se poate intelege de ce Netanyahu a procedat in acest fel. Ramane pentru istorie, decizia Israelului de a omori un grup de oameni nevinovati, turci, care au indraznit sa duca ajutoare umanitare catre Gaza.
Pe langa faptul ca Turcia a insistat pentru cuvantul „scuze” care sa fie transmis turcilor de pretutindeni, a pretins urmatoarele cerinte:
1. Scuze pentru omorarea conationalilor sai!
2. Statul Israel sa plateasca despagubiri familiilor celor decedati.
3. Ridicarea embargoului asupra Fasiei Gaza.
Cerintele au fost acceptate in totalitate.