"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2012 / 5 decembrie

Schimbarea alfabetului arab cu cel latin

Carnet de istoric

Schimbarea alfabetului arab cu cel latin, lucru nemaiîntâlnit în spaţiul islamic, a provocat diverse curiozităţi, mai ales că trecerea s-a efectuat într-o perioadă scurtă de timp.

Într-un raport al al lui Vasile M. Anastasiu, consul la Constantinopol, adresat lui Constantin I. Argetoianu[1], ministru a.i. al Afacerilor Străine al României, trecerea la alfabetul latin şi stimularea procesului de alfabetizare în Turcia, o reformă importantă care vine să încheie o serie de reforme începute de pe vremea Imperiului.

ArabicAlphabet

Consulul nostru la Constantinopol, Vasile M. Anastasiu, descrie campania de mobilizare: “de mai bine de un an se vorbise de această chestiune şi se discutase în principiu dacă reforma ar fi realizabilă. O comisie specială compusă din oameni de ştiinţă, profesori şi deputaţi a fost numită la Angora [Ankara] spre a studia de aproape mijloacele cele mai potrivite pentru adoptarea caracterelor latine. Această comisie se întruneşte acum regulat aici la Constantinopol şi după ce a stabilit alfabetul turcesc cu litere latine, lucrează cu multă sârguinţă la formarea unei gramatici, sintaxe şi a unui dicţionar cu noile caractere”.

Preşedintele Republicii, care a fost de la început în fruntea mişcării pentru progresul ţării sale, ţine să dea un impuls puternic spre înfăptuirea noii reforme. La o serbare populară la care a asistat zilele trecute, Ghaziul [Mustafa Kemal Ataturk] a pronunţat o scurtă alocuţiune, arătând necesitatea adoptării caracterelor latine şi apoi, a doua parte a discursului său – scris în turceşte cu noile caractere – a fost citit publicului de deputatul Rifky-Bey[2].

A doua zi chiar s-a inaugurat la Palatul Dolmabahce, reşedinţa Ghaziului, un curs pentru învăţarea scrierii şi citirii limbii turceşti cu litere latine. Acest curs este urmat cu asiduitate de tot personalul Preşedinţiei Republicii, de mai mulţi deputaţi aflaţi aici şi de doamne din societatea turcă locală. Ghaziul asistă personal la cursul predat de un profesor turc şi se arată foarte mulţumit de progresele[3] personale ce urmează acest curs.

turkish-characters

Imitând exemplul dat de şeful statului, Partidul Poporului va organiza în curând cursuri publice similare pentru funcţionarii diferitelor instituţii.

Ministerul Instrucţiunii Publice a luat măsuri ca scrierea cu caractere latine să fie predată chiar la toamnă în toate şcolile turceşti. În acelaşi timp, funcţionarii publici vor fi obligaţi să înveţe să scrie şi să citească turceşte cu litere latine asistând la cursurile serale ce vor fi instituite în curând. Presa, fireşte, s-a declarat de la început partizană a reformei şi a făcut o întinsă propagandă în acest scop.

Întrucât Ghaziul personal a luat conducerea mişcării pentru introducerea caracterelor latine, din toate părţile se vor face sforţări mari pentru aducerea la îndeplinire a acestei reforme importante. Totuşi, în practică, se vor întâmpina greutăţi enorme şi vor trece încă ani – câţi anume, nimeni nu poate prevedea până ce limba turcă va fi scrisă cu litere latine de toţi ştiutorii de carte. În epoca de tranziţie şi de preparaţie a întregului material didactic, caracterele arabe vor continua desigur să dăinuiască alături de noile caractere.

O altă problemă ce preocupa serios pe conducătorii Republicii Turce este numărul colosal de analfabeţi din această ţară. Însuşi Mustafa Kemal a fost nevoit să constate, în public, că în acest secol de lumină şi civilizaţie este „ruşine pentru o ţară ca Turcia, unde procentul ştiutorilor de carte este d-abia 10%.

Paralel cu sforţările începute acum pentru introducerea caracterelor latine, guvernanţii turci par hotărâţi să lucreze cu mare stăruinţă pentru luminarea poporului, înfiinţând şcoli numeroase şi silind chiar pe adulţi să înveţe carte.

Toate aceste năzuinţe spre cultură şi civilizaţie sunt lăudabile şi dovedesc dorinţa adâncă a turcilor de a rupe trecutul.

O campanie unică, o mobilizare nemaiîntalnită au dus la schimbarea unui alfabet cu un altul şi la apariţia unei limbi într-o perioadă foarte scurtă. Parcursul trecerii de la o etapă la alta este bine descris de către consulul nostru la Constantinopol: Îndată ce Preşedintele Republicii a proclamat în public necesitatea adoptării caracterelor latine pentru scrierea limbii turceşti, o activitatea febrilă şi demnă de elogii s-a manifestat imediat şi în întreaga ţară pentru propagarea noului alfabet.

Proclamaţia Ghaziului a fost un semnal al cărui ecou a fost auzit de toţi şi de la care au pornit iniţiative de tot felul, publice şi private, tinzând la învăţarea cât mai grabnică a noilor caractere. Preşedintele Republicii în persoană ia parte activă la răspândirea lor. Sub îndemnul şi înalta sa direcţie, tot anturajul prezidenţial a şi învăţat noul alfabet cu noile reguli gramaticale. Grija preşedintelui sa de a vedea pe toţi imitând acest exemplu merge până în a supune la un examen pe toţi demnitarii statului care îl vizitează.

Presa, la rândul ei, nu conteneşte să arate zilnic utilitatea ce reprezintă pentru turci înlocuirea caracterelor arabe prin cele latine. Această reformă va face din limba lor o limbă clară şi înţeleasă de toţi, accesibilă nu numai străinilor şi minorităţilor din această ţară, dar şi analfabeţilor, al căror număr, atât de mare astăzi, va scădea progresiv. Ea va asigura poporului progresul său intelectual, lucru imposibil de obţinut cu vechile caractere.

Ziarele turceşti au şi început să publice, cu titlu de încercare, câte un mic articol redactat cu noile caractere. Aceste ziare consideră reforma alfabetului ca una din ultimele etape ale luptei naţionale şi nu mai puţin sacră decât bătăliile efective ce au asigurat independenţa naţiunii.

Cursurile inaugurate în vederea studierii noilor caractere iau din zi în zi o extensie mai mare. Cel de la Palatul Dolmabahce, destinat personalului Preşedintelui Republicii, miniştrilor şi deputaţilor aflaţi în acest oraş, continuă să fie predate de către profesorul İbrahim Nedjmi-bey. Zilele trecute, în urma unei invitaţii, toţi deputaţii prezenţi aici, în număr de mai bine de 100, în frunte cu Ghaziul şi cu preşedintele Consiliului, au asistat la un curs predat la Palat.

Cursuri identice şi conferinţe au început să aibă loc nu numai la instituţiile statului, ci şi la cele particulare. Unele bănci şi societăţi turceşti au angajat profesori pentru ca personalul să se iniţieze cât mai repede în noul alfabet. La Universitatea Istanbul s-a ţinut de către un profesor de psihologie o conferinţă asupra noilor litere turceşti. Au asistat la această conferinţă, care va fi urmată şi de altele, o mulţime de persoane din toate straturile sociale.

Comisia special lingvistică se întruneşte regulat. De acord cu Prefectura oraşului, cu Căminul turcesc şi cu Partidul Poporului, s-au adoptat o serie de măsuri în vederea dezvoltării învăţământului noilor caractere atât printre funcţionarii publici, cât şi printre particulari, necunoscători ai literelor latine şi chiar neştiutori de carte. Această comisie continuă să lucreze cu sârguinţă la alcătuirea noului dicţionar şi al unui manual de ortografie pentru uzul publicului. S-au publicat rapoarte privitoare la noul alfabet şi la noile reguli gramaticale şi s-au luat măsuri pentru comandarea de litere latine, care urmează să înlocuiască la Imprimeria Statului pe cele arabe.

La Angora [Ankara], de asemenea, se constată aceeaşi activitate, care s-a întins şi în alte oraşe din Anatolia, ca Trebizonda [Trabzon], Samsun, Brusa [Bursa], Smyrna [Izmir], Ciorum [Çorum], etc. toată lumea ia lecţii: miniştri, deputaţi, înalţi funcţionari. Curtea de Conturi, Direcţia Afacerilor Religioase şi în general toate instituţiile au creat cursuri.

Direcţia Presei corespondează deja cu administraţia diferitelor ziare în litere latine şi, după cât se spune, chiar deciziile care urmează să fieomulgate de Preşedintelui Republicii au început să fie transcrise cu aceleaşi litere la Preşedinţia Consiliului.

Ministrul Instrucţiunii Publice, asupra căruia cade cea mai grea sarcină a reformei în curs de înfăptuire, a luat şi dânsul toate măsurile necesare în acest scop. Printr-o circulară adresată tuturor zonelor de învăţământ, acest departament explică felul după care urmează să înceapă la toamnă învăţământul noului alfabet în diferitele şcoli. Scopul vizat este de a da întâi putinţă profesorilor de a se iniţia cu noile caractere, pentru ca apoi, prin luna noiembrie, acest învăţământ să treacă la elevi. Între timp se va proceda la tipărirea de cărţi noi, scrise cu litere latine, începând cu cele socotite mai importante şi mai urgent. Anul acesta toate şcolile se vor redeschide mai târziu, în noiembrie, spre a se da astfel timpul necesar profesorilor să înveţe noile caractere ce vor trebui să predea apoi elevilor. Acum câteva zile, la congresul profesorilor ce a avut loc la Angora [Ankara], ministrul Instrucţiunii Publice a ţinut un discurs prin care a recomandat stăruitor profesorilor prezenţi să-şi dubleze sforţările pentru a învăţa noile caractere tuturor copiilor ţării.

Acestea sunt, în rezumat, sforţările ce se fac cu privire la învăţământul noilor caractere alfabetice, înainte chiar ca Adunarea Naţională, actualmente în vacanţă, să fi votat legea necesară în această privinţă; sforţări într-adevăr meritorii, care dovedesc cât de mare şi puternic este ascendentul Ghaziului asupra întreg poporului turc.

Preşedintele Republicii şi-a exprimat în diferite rânduri marea sa satisfacţie de a vedea graba cu care s-a răspuns la apelul său. Cu ocazia unei excursii pe care a făcut-o la Rodosto [Tekir Dagh], Ghaziul a declarat că a fost mirat văzând că populaţia din acea localitate – şi chiar analfabeţii – au şi învăţat noul alfabet, fără măcar să aibă la îndemână un manual conducător supus aprobării autorităţilor competente. „Nu e deloc greu să ne facem o idee despre soarta viitoare a naţiunii turceşti, care, în această chestiune, vede şi simte ca şi mine şi care e hotărâtă în mod energic să rupă complet cu trecutul, înlăturând toate obstacolele ce i-au stat până acum în cale, spre propăşire şi civilizaţie[4].


[1] Constantin I. Argetoianu (1871-1955), diplomat şi om politic român. În diplomaţie (1898-1913). Ministru al Afacerilor Străine a.i. (3 aug.-9 nov. 1928; 18-26 apr. 1931); ulterior preşedinte al Senatului (1939-1940) şi al Consiliului de Miniştri (28 sept.-24 nov. 1939).

[2] İlker Aytürk, The First Episode of Language Reform in Republican Turkey: The Language Council from 1926 to 1931, „Journal of the Royal Asiatic Society”, Third Series, Cambridge University Press, nr. 3/ July 2008, p. 275-293.

[3] AMAE, fond 71/1920-1944. Turcia, vol. 45, f. 35-36

[4] AMAE, fond 71/1920-1944. Turcia, vol. 45, f. 35-36

Trackbacks for this post

  1. Recomandare de lectura | ÎNVĂȚÂND LIMBA TURCĂ...

LEAVE YOUR COMMENT