Sufismul este calea urmata de catre sufiti pentru a se apropria cat mai mult de Allah. Sufismul cunoaste mai multe denumiri date de diferiti exegeti islamici dar nu numai. Unii considera sufismul ca metoda prin care Allah anuleaza eul individului, vointa si centrarea interioara dupa care ii reimprospateaza spiritualitatea cu luminile esentei sale. Dintr-o astfel de transformare rezulta vointa individului in conformitate cu vointa divina. Altii considera sufismul a fi o lupta de curatire a sinelui de tot ceea ce este rau pentru a-si asigura viata vesnica.
Junayd al-Baghdadi unul dintre reprezentantii de baza ai sufismului considera sufismul ca o metoda de amintire a anihilarii de sine in Allah si a permanentei sau subzistentei cu Allah. Un alt reprezentant de marca Shibli, cu un mileniu distanta fata de inaintasul sau, considera sufismul a fi intotdeauna aproape de Allah sau a se afla intotdeauna in prezenta Sa, astfel incat nici macar un scop lumesc sau apartinand lumii de dincolo sa nu fie atins pe cand Abu Muhammed Jarir considera sufismul a fi un mod de a rezista in fata tentatiilor sinelui carnal si a lucrurilor rele coroborat cu dobandirea calitatilor morale laudabile.
Sinteza acestor definitii este ca sufismul reprezinta drumul pe care pasesc indivizii ce, dupa ce au putut sa se elibereze de viciile umane si de slabiciuni pentru a dobandi calitati angelice si comportament pe placul lui Allah, isi traiesc vietile conform cerintelor cunoasterii si iubirii lui Allah si pot simti rezultatul spiritual placut din toate acestea.
Sufismul este bazat pe observarea celor mai obisnuite reguli ale shari`a pentru a putea astfel patrunde intelesul lor intern dar impune anumite cerinte care conduc spre cunoasterea lui Allah; nu permite existenta neglijentei sau a frivolitatii. Mai mult, sufismul presupune un stil de viata auster si renuntarea la dorintele carnale.
Sufismul reprezinta stilul de viata al islamului. O tariqah este o institutie care atinge esenta religiei in cadrul Sufismului care le permite oamenilor posibilitatea de a dobandi fericirea atat in aceasta lume cat si in cea de Apoi.