Un sport de echipa, iluzii, sperante, emotii, spectatori, atmosfera, incredere in sansa lor. Ieri, pentru prima data am fost la un meci de handbal. Intamplarea a facut sa merg la un meci cu totul special, semifinala Ligii Campionilor dintre Oltchim si Gyor scor 35-31. Impresionat de atmosfera din sala am urmarit entuziasmat cum handbalistele noastre au condus, au fost conduse cu patru goluri dupa care in cateva minute au recuperat diferenta si s-au distantat la sapte goluri ca in final sa castige la patru goluri diferenta.
De mult, ca romani nu am avut un sport de echipa care sa ne bucure, sa ne faca mandrii si sa ne incante cu evolutiile sale. Indiferent de scorul de pe tabela, fetele de la Oltchim, prin evolutiile lor te conving ca dau tot ce pot. Pe alocuri le-a lipsit inspiratia, au fost tematoare dar ca de fiecare data cred in sansa lor, spera, se concentreaza si joaca demn. Cand nu-ti pacalesti meseria rezultatele vin de la sine. Probabil aceasta este cheia reusitei Oltchim de-a lungul anilor.
Alaturi de echipa, spectatorii au fost si ei la inaltime. Sintagma al „optulea jucator” a fost mai mult decat realista. Valul sustinerii spectatorilor a stat si el la baza determinarii si castigarii acestui meci. Sper ca peste o saptamana echipa noastra sa fie cea care ajunge in finala. Chiar daca nu ajunge, merita felicitari pentru modul cum a jucat acest sezon de Champions League.
Succesul este cu atat mai important cu cat echipa Gyor este una cotata cu sanse mari la castigarea Champions League. Felicitari ambelor echipe pentru spectacolul oferit.