"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2011 / 23 decembrie

Tipic franţuzesc

Carnet de istoric

Ca in proverbul traditional, atunci cand nu ai ce face…iti faci! Un an inchisoare si plata unei amenzi de 45.000 de euro: aceasta este pedeapsa decisa joi de Adunarea Nationala din Franta pentru negarea publica a genocidului armean. Turcia, extrem de sensibila la acest subiect, da cu buretele peste relatiile cu Franta – vizitele bilaterale se suspenda, cooperarea politica si militara e in aer!

Nu este logic, normal, etic ca politicul sa intervina in istorie. A interveni politic sa stabilesti istoria arata lipsa de caracter si educatie. Niciodata politicienii nu pot sa schimbe istoria! Istoria este o stiinta care printre altele dezvaluie trecutul. Cei care se ocupa cu cercetarea trecutului sunt istoricii. In cele din urma actiunea politicului vine sa stabileasca trecutul functie de interesul prezent!

Franta, cauta sa preia ceea ce SUA au lasat-o mai moale. In arhiva gasiti subiectul, la presiunile turcilor congresmenii nu au mai sustinut cu ardoare ca ar fi fost genocid. Tipic frantuzesc, traditional chiar acest popor se vara-n subiect si cauta sa-nparta dreptatea! Ba chiar functioneaza principiul sa se dea cocosi! Si le iese!

Nu reiau aici, ceea ce dvs. stiti. Franta este unul dintre marile popoare coloniale, imperialiste care de la inceputurile sale a cautat sa subjuge state, natiuni, teritorii in folosul propriu. Istoria lor este plina de gesturi barbare. Oare cum se numeste ce a facut Napoleon cu prizonierii egipteni? Sau cruciatii francezi cu arabii?

Premierul turc pus in fata hotararii franceze a luat evident atitudine:

„Din nefericire, aceasta propunere a fost adoptata in pofida tuturor avertismentelor noastre. Acest lucru va produce rani de nevindecat extrem de grave in relatiile bilaterale ale celor doua tari. Este o initiativa rasista, discriminatorie si xenofoba si in consecinta Turcia a decis suspendarea vizitelor oficiale bilaterale cu Franta si inghetarea cooperarii politice si militare cu aceasta tara”.

Recentele vizite din ultimii ani ai lui Nicolas Sarkozy in Turcia dar si ale altor oficialitati pot ridica anumite semne de intrebare. Sa nu fii obtinut de la turci anumite concesii? De ce nu au vrut turcii as faca jocurile francezilor in zona? (vezi Libia) si in final sa fie o razbunare de doi bani…

„Istoricii” – termen luat la gramada –  estimează că turcii au ucis aproximativ 1,5 milioane de armeni atunci când Imperiul Otoman s-a prăbuşit. „Majoritatea experţilor internaţionali” (iar o sintagma demna de actiune  de manipulare a celor care citesc) consideră acţiunea turcilor ca fiind un genocid, iar Franţa l-a recunoscut ca atare în anul 2001. Liderii turci resping termenul de „genocid”, afirmând că cifra este exagerată, că au existat decese în ambele tabere şi că cei ucişi au fost victimele războiului civil.

Erdogan a intarit cele spuse:  există rapoarte conform cărora Franţa este responsabilă pentru moartea a peste 45.000 de oameni în Algeria, în 1945, şi pentru masacrarea a peste 800.000 de oameni în Rwanda, în 1994. (si aici impactul manipulator este sublim). Tehnica manipulatoare este concreta, pierderea credibilitatii celuilalt.

In momentul cand Turcia functioneaza mai bine ca intreaga U.E. a arunca asupra ei „un genocid” si a scoate in evidenta cruzimea, barbaria, teroarea unui stat musulman (care mai si functioneaza ca model in intreg Orientul) pica foarte bine opiniei publice europene. Cine-si inchipuie ca Turcia ar controla mass-media europeana sau vocea sa va putea fi auzita in europa?

Din ce am citit – nu sunt expert in acest subiect –  perioada 1915-1916 greu incercata pentru otomanii angrenati in razboiul de eliberare, de reintregire, batalia de la Canakkale unde Imperiul Otoman se confrunta cu Marea Britanie, Franta, Australia, Noua Zeelanda (oare care erau cotropitorii?) in coltul celalalt de tara la granita cu Armenia de astazi, armenii manipulati de diversi „factori” care traisera fara probleme in Imperiul Otoman s-au rasculat „in principiul dreptului popoarelor la autodeterminare” si au vrut sa se constituie intr-un stat nou Armean.

Din marturiile turce pe care le-am studiat, starea de nemultumire a turcilor fata de atitudinea armeana vazuta ca un act de tradare a dus la un conflict interetnic necoordonat sau aprobat de vreo institutie oficiala otomana. Victime au fost de o parte si de alta.

De ce vor armenii ca acele acte de violenta sa fie cunoscute ca genocid? Din presa turca se pare ca din moment ce genocidul va fi recunoscut, urmasii armenilor vor trebui despagubiti cu sume colosale de ordinul zecilor de mii de euro sau chiar mai mari. Sume care vor veni din fondurile statului turc.

De ce Franta si genocidul? Totul vine dupa vizita presedintelui francez in Armenia (care in loc sa-si vada de criza economica…) si poate fi un raspuns la cercurile de influenta armene sau la presiunile acestora. Cert este ca in Franta se afla o comunitate armeana importanta care il poate sustine pe Sarkozy in apropiata campanie electorala.

Amuzant este ca tocmai Franta, una dintre tarile care duce o politica barbara bazata pe violenta in unele cazuri, imperialista in alte cazuri, functie de interes, insista sa fie recunoscut un act de violenta. Se poate interpreta si altfel: daca AKP, partidul lui Erdogan a castigat alegerile  de trei ori consecutiv crescand de de fiecare data in procente, de ce nu ar face-o si Sarkozy cu al sau partid? Sau daca Erdogan a castigat si pe valul de simpatie venit  dupa atacurile la adresa Israelului de ce nu ar castiga si Sarkozy de pe urma atacurilor la adresa turcilor? In fond Turcia are toate ingredientele necesare: tara musulmana, puternica, mostenitoare de imperiu!

In ultimul timp, francezii au continuat sa irite comunitatea musulmana fie prin acest act fie prin legea care interzice purtarea valului. La ce bun? Lucrurile nu se vor schimba, Turcia nu va putea fi fortata sa recunoasca „genocidul armean” iar racirea relatiilor dintre cele doua tari nu va aduce nimic benefic.

Erdogan la randul sau a facut apel la constituirea unei comisii independente care sa studieze obiectiv si nepartinitor daca a fost genocid. Dar in Europa nu se aude acest apel…


No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT