Inca din anul 1941 opozitia româna a stabilit un contact cu reprezentantii guvernului cehoslovac aflat în exil. In luna noiembrie a acelui an Ion Cristu, seful Sectiei economice a Ministerului Afacerilor Externe din România, a sosit la Ankara într-o calatorie în interes de serviciu.
Aici s-a întâlnit si cu dr. Miroslav Hanak, cel care înainte de razboi activase în capitala Turciei ca delegat al societatii Skoda Omnipol. Conform raportului lui Hanak, în timpul discutiilor, Cristu afirmase ca opozitia din România ar fi fost îndatorata daca dr. Beneš ar fi acordat atentie „problemelor românesti“. Informat, presedintele cehoslovac s-a aratat interesat si a tinut sa sublinieze ca în acele momente „tarile mici“ aflate la granita cu Rusia „nu trebuie sa creeze bariere, ci o legatura între marea putere rasariteana si restul Europei“.
Inainte de a se întoarce în patrie, la sfârsitul lui februarie 1942, Cristu a transmis multumirile sale lui Benes pentru atentia pe care o acordase pâna atunci problemelor românesti.
In ianuarie 1943, Cristu s-a deplasat din nou în Turcia si din nou s-a întâlnit cu Hanak. De data aceasta, l-a informat mai detaliat despre faptul ca opozitia româna intentionase mai demult sa trimita la Benes pe unul dintre oamenii sai, printre care si pe Cretzianu, fostul secretar al Ministerului Afacerilor Externe. Dar la mijlocul lui decembrie 1942, când guvernul cehoslovac din exil declarase razboi României, întreaga actiune a cazut.
Cristu l-a mai vizitat pe Hanak de câteva ori, despartindu-se de acesta cu asigurarea lui Benes ca îi va sprijini pe români în fata Aliatilor, inclusiv a guvernului sovietic.