La 12 septembrie 1980 in Turcia a avut loc o lovitura de stat. Armata a actionat in conformitate cu un articol din Constitutie: „sa vegheze si sa protejeze patria si Republica Turca”. Reinstaurarea puterii civile a devenit posibila abia dupa 2 ani, odata cu elaborarea noii Constituţii, în 1982.
Recent gazetarul Kadir Can a publicat o carte („12 Eylül 1980 Akıl Tutulması”/Eclipsele Ratiunii 12 septembrie 1980) care starneste controverse. Cum trecutul este greu de stabilit si acest moment se pare ca ii inflacareaza inca pe turci , restabilirea „adevarului” este departe de a se fi realizat. Autorul a declarat ca s-a straduit vreme de sapte ani sa adune fotografii pentru a arata prin imagini cate ceva din ceea ce s-a intamplat. Desigur ele sunt importante si aduc lumina asupra evenimnetului. O parte din ele le atasez si eu mai jos:
In momentul de fata, statul a deschis o ancheta speciala care sa se ocupe cu privire la situatia din `80. Singurii care au mai ramas in viata si au participat la organizarea loviturii de stat sunt Kenan Evren si generalul Tahsin Sahinkaya. Cum Evren este cel de-al saptelea presedinte al tarii si, coroborat cu pierderea imunitatii in urma referendumului din 12 septembrie 2010 (pura coincidenta) , mass-media a readus in discutie evenimentul.
Dupa pierderea imunitatii (era prevazuta la art. 15 din Constitutie) multi dintre participanti sau rudele acestora au depus plangeri penale impotriva capilor loviturii de stat.
Ce spun cei acuzati? Armata a fost chemata sa salveze tara de la cadearea in haos si sa puna capat violentei! Mai mult, in declaratiile lor de la procuratura, atat Evren, cat si Sahinkaya nu au regretat ceea ce au facut, ba mai mult au declarat ca daca ar fi in aceeasi situatie ar proceda la fel.
Opiniile sunt interminabile. Unii spun ca aducerea evenimentului in cauza in discutie este un pas catre democratie ( nu simt ca nu ar fi), iar altii ca aceasta ancheta nu va duce nicaieri.
Oricum s-ar discuta, logic si democratic ar fi fost ca armata sa nu se amestece in politica! Dar cum in zona orientala armata este in majoritatea cazurilor garantul „puterii” este imposibil sa nu se amestece. De aici apar si interventiile in forta. In fapt, in Turcia exista o vadita stare de tensiune intre mediul politic (aflat la guvernare) si armata. Armata este obisnuita sa fie in mijlocul evenimentelor, sa ia parte la decizii si, bazandu-se pe argumentul traditional-istoric venit de la Ataturk, orice incercare de a restabili lucrurile aduce acuze guvernului de complot impotriva armatei.
Din tot ce am citit pana acum guvernul nu vrea decat sa puna armata acolo unde ii este locul. O institutie a statului subordonata Presedintelui tarii, implicit conducerii statului. Scenariile cum ca Erdogan va impune Sharia sau Turcia nu va mai fi un stat laic nu au baza logica.