"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2011 / 6 octombrie

Amintiri cotidiene din perioada interbelica

Carnet de istoric

In unele dintre marile orase ale Romaniei interbelice: Cluj, Cernauti, Chisinau, minoritatile nationale depaseau 50% din totatul populatiei. Ca si in cazul vecinilor nostrii, 78,9 % din populatie locuia la sate, provincia istorica cu cea mai numeroasa populatie urbana era Muntenia iar la polul opus se afla Basarabia. In 1930 – Romania avea 172 de orase, 5 peste 100 000 de locuitori (Bucuresti, Cernauti, Chisinau, Iasi si Galati).

Primarul bucurestean Dem I Dobrescu a inceput in 1930  actiunea de amenajare a lacurilor Snagov, Floreasca, Herastrau si Baneasa. Proiectul sau a fost continuat si de succesorul sau, Alexandru G. Donescu, finalizandu-l in anii`35-36. Tot in aceea perioada, 1935 – a fost inaugurate Gradina Botanica din Bucuresti. Interesante sunt si regulile scrise la intrarile in parcuri: amenzi in parcuri: joc de table, tintar, joc de noroc 40 lei, impartitul afiselor, 50, comertul ambulant 60 mersul pe bicicleta 50, etc.

Tot in perioada interbelica se cunoaste o diversificare si modernizare a transporturilor, inlocuirea tramvaiul tras de cai cu cel electric. In 1935 in Bucuresti existau 21 linii de tramvai cu o retea de 87 km.Era, la fel ca si la tren, doua clase. Biletele se vindeau  6 lei clasa I si  4 lei clasa a II-a. Tot la transportul electric, troleibuzele au aparut in Romania, prima data in Timisoara, 1921, 1929 Bucuresti apoi in Oradea, Arad, Cernauti, Chisinau, Sibiu, Iasi etc,

Statisticile din 1936 dovedesc ca in Romania existau autoturisme particulare pe piata 1040 radiate 281, autobuze pentru transportul public 251/72, autocamioane 342/65, autocamioane pentru autoritati 11/2, biciclete 717, motociclete 75/8 cele cu tractiune animala de la cateva sute pana la cateva mii. Tot aceeasi statistica arata ca au fost eliberate 170 permise de conducere si 200 pentru profesionisti. Taxa de inscriere in circulatie a vehiculelor era de 1.2 milioane incasati de Ministerul de Interne si 2.3 milioane de catre Casa Autonoma a Drumurilor.

Intre orase se folosea trenul. Existau 12 000 km de linie de cale ferata. Zborurile interne cu avionul au fost inaugurate la 15 septembrie 1925 cu ocazia Expozitiei Agricole a -Basarabiei cu  avion tip Potez. Pretul unui bilet Bucuresti-Galati  costa 1200 lei la fel ca si la tren.

Satul era organizat functie de regiune. La campie in linie dreapta de-a lungul drumului, la munte rasfirate. La  1930  erau 15 201 sate.Preotul, invatatorul si notarul detineau casele cele mai mari, mai bine ingrijite, cu cate 5-6 camere. Prima lege care reglementa regimul de munca in agricultura a fost adoptata abia in 1929. Venitul anul pe cap de locuitor la tara era de 8 000 lei in timp ce in Franta 60 000, lei iar in Anglia 80 000.

Existau si ferme agricole care apartineau unor ingineri agronomi, medici veterinari cca 1 500. Numarul fermierilor era destul de redus cca 10 000, dar ferme in adevaratul sens al cuvantului aprox. 1000. In 1930 existau 14 420 718 persoane care traiau la tara.  Locuiau in 3 232 434 cladiri ceea ce rezulta 4.5 suflete pe casa.

Regele Carol al II-lea a luat initiative de a-i  educa pe tarani: sa sape santuri, sa traseze cu claritate locul rezervat ulitelor, sa sape santuri pe marginea lor pentru scurgerea apei, sa amenajeze podete, sa planteze pomi pe marginea soselelor care sa fie spoiti cu var pana la inaltimea de 1  m. Au fost demarate campanii de igienizare a satelor. Poezia lui G. Toparceanu releva starea de spirit:

Vara la tara

Cand te duci pe drumul mare

La plimbare

Este praf de nu te vezi,

Cand se ia cate-o masura,

Lumea-njura

Pe agentul comunal

Si-l intreaba fara noima:

Ce-ai cu noi ma?

Pentru ce sa dam cu var

Iluminatul public era o exceptie. Odata cu lasatul serii peste sate se intindea intunericul. Oamenii isi incetau activitatea pana in zori, nevoiti intr-un fel sa-si programeze activitatile de cum se lumineaza pana catre seara.

In perioada interbelica s-a constatat o migratie catre oras. Nu era o actiune a guvernului ci faptul ca oamenii vroiau sa traiasca mai bine si sa castige la fel. Revenind la Bucuresti, in 1930 statisticile arata ca  50% nu se nascusera in Bucuresti, iar numarul celor veniti in capitala din alte localitati trecea de 60 %. Pentru a putea sa tina o statistica, la 1 ianuarie 1923 Ministerul de Interne a introdus buletinul de identitate.

In orase, cladirile reprezentative erau primaria, prefectura, tribunalul, liceul, universitatea (Bucuresti, Iasi, Cluj si Cernauti), teatrul, cinematografele, muzeele, bancile, hotelurile. In anii `30 in Bucuresti s-au construit cladiri cu 4-10 etaje mai ales in jurul bulevardelor Bratianu si Regina Elisabeta.

In Bucuresti, unele  dintre cladirile cunoscute sunt: blocul ARO (Patria) cinema cu 1.200 locuri, Astra Romana in Rosetti, Biblioteca Academiei Romane, Guvernul, Scoala Superioara de Razboi, Facultatea de Drept, Palatul Ministerului Transporturilor, Institutul de Istorie Universala Largirea bulevardelor a necesitat replanificari. De exemplu  pentru construirea zonei dintre Bdul Coltea pana la Universitate s-au daramat 111 cladiri.

La oras munca necesita punctualitate. Lucrul in industrie necesita aceasta masura. Fiind prima generatie care mergea la munca, marturiile vremii arata ca nu i-a fost usor sa se adapteze. La sfarsitul perioadei interbelice in Romania  se  gaseau 22.500 de burghezi si 101.000 de pseudoburghezi, dintre care 78.000 bugetari ai statului si 23 000 profesionisti liberali, in total 123.500 ceea ce rezulta ca burghezia depindea in mare parte de bugetul Romaniei. As putea spune ca lucrurile nu s-au schimbat. Pe categorii, la sfarsitul anilor `30 se gaseau:

Ingineri functionari publici  4000

Economisti                                  4000

Avocati                                         14 000 (500 bugetari)

Medici                                             6000 (dintre care 3.500 bugetari)

Cadre universitare                    2500

Prof. secundari                          10 000

Inalti functionari administrativi 6000

Magistrati                                   3000

Scriitori, ziaristi, artisti          1000

Ofiteri                                              19 000

Studentii. Daca inainte de 1918 erau cca 5000 de studenti dupa numarula acestora a crescut la 35 000 iar  in anul 1935 – 1936 s-a atins apogeul 38 000.

In 1940 in Bucuresti din totalul locuintelor (caselor) doar 46.5% aveau apa curenta iar de canalizare beneficiau 56.5% in timp ce 85% se incalzeau cu lemne si carbune.Aproape jumatate dintre oraseni locuiau cu chirie. Intre 1918 -1938 in Bucuresti s-au construit 16 400 locuinte, Cluj 3.300, Timisoara 3.200, Chisinau 300.

Idei inspirate din Istoria Civilizatiei Romanesti. Perioada interbelica (1918-1940) scrisa de Ioan Scurtu,  aparuta la Editura Enciclopedica, 2009, 374 p.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT