Luna aceasta ne-am propus sa facem un tur al fostelor tari care constituiau nu de mult Iugoslavia. Dupa iesirea din tara pe la Moravita, am traversat Serbia de la est la vest. Din masina, la Belgrad, urmele bombardamentelor NATO sunt vizibile si astazi, iar cu cat inaintezi mai mult catre Bosnia Herzegovina devin si mai pregnante.
Prima oprire a fost Sarajevo, capitala Bosniei Herzegovinei. O tara deosebita dar si unica. Putin peste 50% din populatia sa este musulmana, urmata de sarbii ortodocsi si cam 15% din croatii catolici. Semnele razboiului din 1992-1995 se vad la tot pasul, iar cei care vor, pot vedea, TUNELUL, muzeu astazi, cel care in anii razboiului era detinut de bosnieci si folosit atat pentru tranzitul armelor primite cat si pentru adapostire.
La sfarsitul lui august 1995, fortele NATO se hotarasc sa intervina in conflict, la putin timp dupa masacrul de la Srebrenica unde armata olandeza, membra NATO a omorat intre 8 000 – 10 000 de bosniaci musulmani, barbati si baieti in aproximativ o saptamana. In acest conflict Bosnia Herzegovina a pierdut in jur de 200 000 de oameni dintre care aproximativ 11 000 din Sarajevo, 1600 copii. Razboiul bosniaco-sarb s-a incheiat formal in noiembrie prin acordul de la Dayton.
23 aprilie 1992, bombardamentele iugoslave au distrus cam tot ce se construise in ultimii 50 ani. Revenind la TUNEL, constructia sa, care trece pe sub aeroportul international Sarajevo, incepe pe 30 iulie 1993 cand se incep sapaturile din cele doua parti. Au excavat 2800 metri cubi, au folosit 170 metri cubi lemn, 450 tone metal. Lungimea de 800 m si inaltimea de 1.50.
Noaptea erau transportate catre militarii bosnieci materiale de razboi de aprox. 12 tone. Pe langa acestea, prin TUNEL, treceau zilnic grupuri intre 20 si 1000 de persoane care carau in spate aproximativ 50 kg de bautura si mancare catre soldatii lor din zona muntoasa. TUNELUL a fost important in primul rand pentru locuitorii orasului Sarajevo care in timpul bombardamentelor se adaposteau in el. Se estimeaza ca acest TUNEL a salvat in jurul a 300 000 de vieti.
Bosnia Herzegovina este o zona unica in lume. Sarajevo, capitala tarii, cel mai mare oras, aprox. 500 000 locuitori, este un muzeu in aer liber: podul unde principele Franz Ferdinand a fost ucis la 28 iunie 1914 , cladirile care nu te lasa sa uiti trecutul, dar cel mai tulburator este sa vezi cladiri distruse de bombe si urme de gloante la tot pasul.
Pe langa toate acestea, masinile cu placute pe care scrie NATO te fac sa-ti dai seama ca scanteia razboiului mocneste. In centrul orasului sunt 3 lacasuri de cult, reprezentand fiecare religie iar felul cum au convietuit si o fac in continuare bosniecii, sarbii si croatii arata ca daca propaganda si alte interese nu s-ar fi amestecat lucrurile nu s-ar fi terminat tragic.
Bosniecii sunt convinsi ca Turgut Ozal, fostul presedinte turc, care si-a exprimat clar sprijunul pentru ei, a fost otravit pentru a nu putea sa-i mai ajute. Afirmatia ca a fost otravit se bazeaza pe moartea suspecta a acestuia dar si pe atentatul din `88 in care tot la fel s-a incercat asasinarea sa. De amintit ca primii care i-au ajutat pe sarbi in razboiul impotriva bosniecilor au fost francezii.
Modul in care este condusa BH asta este unicat. 3 presedinti (bosniac, sarb, croat), un post de premier vacant de 8 luni si cearta pe orice functie importanta pe motiv ca de ce sa fie de la tine? arata clar ca lucrurile sunt departe de a fi rezolvate. Dupa cate stiti, Federatia de Fotbal Bosniaca a fost amenintata de UEFA cu excluderea daca nu ramane decat un presedinte de federatie ci nu 3. A ramas presedinte al Federatiei cel sarb.
In vizita mea aici am aflat ca in aceasta mica tara traiesc cam 80 000 de romani. Cevapi, mancarea traditionala trebuie degustata neaparat daca vizitati aceasta tara.
Dupa ce vizitezi Sarajevo realizezi ca in cele din urma cei care au avut de castigat au fost negustorii de arme. Unii ii sprijineau pe sarbi ceilalti pe bosnieci.
Voi reveni cu poze facute de noi imediat ce internetul imi va da posibilitaea. Si cu impresii de la Plitvice Jezera…