Pe baza memoriilor lui Ismet Inon, Hatiralar, Ikinci basim, Ankara, 2006, 631p + 44 pagini foto am hotarat sa scriu despre vizita acestuia la Moscova si impresiile sale despre Stalin si nu numai.
Datorita angajamentelor turco-ruse semnate in 1921 si 1925, turcii nu puteau intra intr-o alianta defensiva decat cu permisiunea rusilor. In acest sens, in aprilie 1932, primul ministru turc, Ismet Pasa se deplaseaza la Moscova pentru discutii cu oficialii rusi.
In memoriile sale, Ismet Inonu, detaliaza importanta vizitei si acordurile incheiate intre cele doua state. In opinia sa erau necesare consolidarea acordurilor turco-ruse din 1925. Tot acesta considera ca intelegerea din 1925 a fost un rezultat al revolutiei bolsevice pe considerentul ca rusii doreau sa fie mai aproape de turci pentru ca erau marginalizatii de tarile vestice si incercau sa impiedice o apropiere a Germaniei fata de Marea Britanie si Franta.
Nelinistea la Moscova a fost produsa cand francezii si englezii impreuna cu polonezii, italienii, cehoslovacii au semnat tratatul de la Locarno. Turcii percepeau aceasta intelegere opusa intereselor sovietice. In aceasta ecuatie, turcii au semnat cu sovieticii la Paris o intelegere de neutralitate, la doua saptamani dupa Locarno, 1925 iar Kremlinul a privit cu teama intotdeauna apropierea dintre Germania si alte state importante. Prin intelegerea ruso-turca, rusii au vrut sa dea o replica occidentalilor[1].
Ismet Pasa privea pozitiv relatiile turco-ruse considerandu-le bazate pe incredere. Pentru turci a fost un punct important chiar daca sovietele nu s-au implicat in problema Mosul dar in Societatea Natiunilor si in comisii, in timpul negocierilor ne-au sustinut.
Sovietele doreau si dezvoltarea relatiilor economice dar in 1927, acestia au impus pentru anumite marfuri, cote care dupa negocieri grele au reusit sa semneze in acelasi an o intelegere comerciala.
Dupa 1926 am incercat sa dezvoltam relatiile cu tarile vestice, din aceasta cauza si din cauza atentiei pe care o acordam balcanilor, Sovietele au fost mai atente in relatiile cu Turcia. Din aceste motive rusii s-au simtit ofensati de dorinta nostra de a dezvolta relatiile cu vestul. In aceasta situatie am vizitat Moscova in 1932.
Rememorand, Inonu scria in memoriile sale ca in 1928 am fost chemati prin sovietici la Geneva in problema dezarmarii. Am sprijinit teza sovietica, dezarmare totala. Am participat impreuna cu Rusia la Pactul Briand-Kellog.
Primul contact a fost cu Stalin si guvernul. Intalnirea este detaliata in memoriile fostului om de stat turc: „Ambasadorul rus la Ankara, Surici imi transmite ca Stalin este in sedinta cu guvernul si va intarzia 1-2 minute.
Stalin: „avem o treaba inauntru, o sa terminam imediat. As fi dorit foarte mult sa vezi si tu sedinta. Se spun despre mine multe, ca sunt dictator. Sa vezi cu ochii tai in ce hal muncim”[2]. 🙂
„Dupa ce Stalin s-a inapoiat in sala de sedinte ne-au invitat intr-un salon care parea locul de intrunire al guvernului. Stalin mi-a aratat capul mesei, am stat jos, in stanga si in dreapta erau T. R. Aras si cu Huseiyn Ragip, ambasadorul nostru la Moscova. De partea opusa Molotov si Litvinov impreuna cu ambasadorul de la Ankara si unul doi deputati. Stalin a inceput sa conduca convorbirile din picioare. Am vorbit inflacarat despre relatiile dintre cele doua tari, noi in turca ei in rusa. Avem traducatori puternici.
De nevoie am vorbit si in franceza. La primul punct am discutat despre ajutorul economic rus pe care-l acordau Turciei. Am ajuns in Uniunea Sovietica intr-un moment in care se aflau la ananghie din punct de vedere economic. Politica ramasa din timpul lui Lenin a inceput sa fie reformata si a inceput sa ne povesteasca despre rezultatele pe care le au si apreciau masurile luate in trecut de Lenin .
„Ne-au promis ca ne vor ajuta cu 8 milioane dolari aur. Am deschis subiectul dobanzii, dar nu doreau dobanda. Stalin inca se plimba in picioare si intervenea de cate ori era nevoie. S-a discutat despre restituire: 20 ani rate fixe cu plata in marfuri”[3]. La intoarcere de la Moscova, in discutia cu ambasadorul englez mi-a transmis ca in aceste conditii am obtinut maximul din ceea ce puteam obtine”.
Detaliile despre vizita si discutia cu Stalin sunt amanuntite: „Dupa discutia oficiala, Stalin m-a invitat la vila sa din afara Moscovei. Am mers impreuna intr-o masina, Stalin in dreapta soferului iar eu in spate cu Molotov.
In timpul mesei Stalin ne-a vorbit despre relatiile noastre pe care le avem cu Vestul, eu i-am relatat despre relatiile noastre cu grecii si am ajuns la Pactul Balcanic. Inonu: “am dori sa facem un pact in Balcani, am efectuat intrevederi in acest sens. Am dori sa securizam acesta zona in afara de legaturile pe care le aveam cu tarile din afara zonei balcanice. In aceasta ecuatie relatiile noastre cu voi vor fi intotdeauna aparate. Participarea noastra la Pactul Balcanic nu va lucra niciodata impotriva Rusiei, va fi mentionat si in Pact acest principiu.
Priviti suspect, ne-am straduit sa-i convingem . Am deschis acest subiect la masa care alaturi de Stalin se mai aflau Litvinov si Molotov. Le-am detaliat intentiile noastre cu privire la Pact fara a mai ramane indoieli in ceea ce ne priveste. Era prezent si ambasadorul de la Ankara, Surici.
Cand eram la Ankara, Surici imi spunea ca or sa ne faca jocuri si or sa ne puna piedici in crearea Pactului Balcanic. Cu toate ca ne priveau cu suspiciune, Inonu nu a cedat si a insistat: „am inceput sa-i vorbesc lui Stalin. Surici s-a impotrivit intentiei mele, Stalin a intervenit in discutie si a taiat discutia spunandu-mi ca am dreptate. Ambasadorul nostru care stia limba rusa mi-a transmis ca Stalin i-a spus ambasadorului sau: “draga omul spune corect. De ce-l intrerupi?”
Subiectul s-a incheiat. Am trecut la alte probleme”.Am plecat linistit si sigur de politica noastra externa. ( am mancat, baut cu Stalin toata ziua, i-am cunoscut sotia si fiica Svetlana, era mica)[4].
O alta convorbire cu Stalin a avut loc la Kremlin. Am observat ca era bine informat de politica noastra interna. Pentru Stalin decizia lui Mustafa Kelam de a permite existenta unui alt partid provocase uimire:
„Stalin m-a intrebat: Ce este partidul asta liberal la voi? Eu nu am inteles? Cum ati putut sa faceti acest partid? Inonu: “nu am vrut sa intru in detalii, este ceva special pentru noi” .
Un lucru remarcat de catre turci a fost supararea lui Stalin pe englezi,considerand ca ei vor sa fie stapanii lumii. Inonu, conchide: „Mi-am dat seama ca nutrea dusmanie fata de Anglia”[5].
Dupa inapoierea de la Moscova, Inonu a tras cateva concluzii din discutiile cu Stalin: „Atentia politicii externe a rusilor este indreptata spre Germania si Europa de Vest, sunt interesati de granitele vestice. Doresc sa urmeze o politica de buna prietenie.
Nu au renuntat la frontierele vestice chiar daca au fost faramitate, cred ca au fost dezavantajati din cauza revolutiei, idealul lor este eliberarea acestor teritorii. Ce vad eu? Rusia in 25 ani nu va putea face acest lucru! M-am inselat!”
Scriindu-si memoriile dupa cel de-al doilea razboi mondial, Ismet Inonu a recunoscut ca s-a inselat in privinta previziunilor. Detaliile despre vizita la Moscova se incheie intr-o nota nu tocmai vesela, chiar ingrijoratoare: „In timpul vizitei la Moscova, mi-au spus ca sunt in pregatire pentru marele razboi. Erau de parere ca va avea loc un razboi cu Europa de Vest. Doreau sa-si ia inapoi tot ce au pierdu la Brest Litovsk.Toate fabricile de armament au fost construite in spatele Uralilor din dorinta lui Stalin.”[6]
[1] Ismet Inonu, p. 505
[2] Ibidem p. 506
[3] Idem
[4] Ibidem pp. 507-508
[5] Ibidem p. 509
[6] Ibidem p. 511