Anul nou a inceput in forta. Mai ca-mi vine sa cred ca suntem capitala Balcanilor. Cei mai multi dintre romani mi-au parut optimisti. Atat de optimisti ca lasa impresia ca dorinta este inlocuita cu optimismul iar visele tind sa capteze realitatea. Parca am fi o tara de drogati in care realismul este ceva utopic.
Romanii prin firea lor (nu chiar toti) cred ca viata lor trebuie sa depinda de cineva, ceva, o decizie, o sansa. Si astfel se pun pe asteptat. Macar de ce zicea Napoleon intr-o toamna urata ar fi trebuit sa le ajunga la urechi: „Nu asteptati ca lucrurile sa se intample, faceti voi in asa fel incat ele sa se intample, cautati ocazii si valorificati-le nu asteptati ca acestea sa se iveasca„. De ce promisiunile electorale prind? De ce anunturile cu salarii mari si un trai mai bun promis taie ca maioneza ratiunea multora dintre votanti? Pentru ca vor! Dar ce nu vrea romanul?
Poate ca medicamentul care trebuie sa-l ia un politician pentru a reusi este acela de a promite, iar cand se apropie sfarsitul mandatului sa spuna ca toti i-au pus piedici. Si iar de la capat! Cu actuala clasa politica a fi optimist cred ca tine numai de naivitate. Asteptatul nu-i poate fi luat nimanui dar nu trebuie neaparat sa-l citesti pe Montesquieu (1689 – 1755) pentru a intelege ca ce se-ntampla in Romania inseamna degradarea activa a societatii. Acest iluminat spunea: „Totul ar fi pierdut dacă aceeaşi persoană sau acelaşi grup de oameni influenţi – nobili sau simpli cetăţeni, ar deţine controlul asupra tuturor celor trei puteri: puterea de a emite legi, de a executa deciziile şi de a da verdicte juridice.”
Cu alte cuvinte, primele zile ale anului primele stiri nedorite:
– promisiunea revenirii salariilor taiate cu 25% neonorata,
– impozitarea pensiilor
– marirea pretului benzinei si a motorinei
– promisiunea sefului statului ca trebuie sa mai dea afara de la buget inca vreo 350 000,
– permisivitatea inscrierii in Barou a celor care sunt parlamentari, daca doresc,
– adoptarea legii educatiei de niste semianalfabeti etc.
Daca natiunea aceasta ar fi realista nu cred ca ar accepta asemenea situatie. Nu cred ca un popor demn ar renunta la demnitate si ar lua totul ca providential. Fiind in Romania, promovand prostia, badarania si tot genul de abjectii care pleaca de la presedinte, inseamna ca ne meritam soarta.
Va doresc tuturor celor care cititi acest blog ceea ce imi doresc si mie!
Fiti realisti si stiti ce vreti!!!