"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2010 / 6 martie

SUA- proiectul armean

Carnet de istoric

O lipsă acută de istorie, de cunoaştere a mentalităţilor şi a tradiţiilor vă este prezentată mai jos. Interesele statelor mici sunt preluate de puteri mai mari care se erijează în protectori din alte interese decât cele exprimate. Conflictele se întreţin sau se previn. Mai jos, se întreţin:

Comitetul pentru relaţii externe al Camerei reprezentanţilor americani, a aprobat cu 23 voturi “pentru” şi 22 voturi “împotriva” proiectul ce include pretenţiile armene în legatură cu evenimentele din 1915.

Proiectul aprobat, va fi prezentat Adunării generale al Camerei reprezentanţilor. Pe de alta parte, se pune problema ca preşedintele Camerei reprezentantilor sa nu aduca in actualitate proiectul in cauza. La proiectele de rezolutie aduse in actualitatea Congresului american aproape in fiecare an in ajunul zilei de 24 Aprilie, prin demersul lobiului armean, se face apel preşedintelui american sa califice drept “genocid” evenimentele din 1915.

Preşedintele Marii Adunari Nationale a Turciei, Mehmet Ali Şahin, la randul sau a subliniat ca, parlamentul american a facut o greşeala istorica: “dorim şi aşteptam sa fie corectata in timp scurt aceasta greşeala istorica”. In acest sens a completat:  “observam ca, pretentiile aşa zisul genocid armean şi-au pierdut credibilitatea”.

Aprobarea proiectului de rezolutie armean, a fost intampinata cu reactie şi de delegatia turca care a depus eforturi intense ın SUA ca proiectul de rezolutie sa nu fie aprobat. Preşedintele Comisiei parlamentare turce pentru relatii externe Murat Mercan, a calificat rezultatul drept “eforturile unei diaspore restranse de subminare a demersurilor de bune intentii ın regiune”. Murat Mercan şi delegatia insotitoare, dupa supunerea la vot a proiectului armean, au organizat o reuniune de presa la sediul ambasadei de la Washington, la care Mercan, a subliniat ca, aceasta votare nu va schimba realitatile istorice: “sunt de parere ca, cea mai mare comedie traita in ultimii ani, am vazut-o astazi aici”.

Mercan, a relatat ca, preşedintele comitetului Berman, in timpul cand erau lipsa 4 deputati a ieşit afara şi a facut presiuni intense asupra deputatilor care nu au participat la vot. De asemeni, mentionınd ca, Berman, l-a incredintat astfel “de acum incolo, inainte de a face un oarecare pas cu privire la Turcia, vreau in mod absolut sa discut cu d-voastra”. Mercan, a afirmat: “aceasta de fapt, a aratat ca, Berman este conştient de greşeala facută”. La rândul sau, ambasadorul Turciei la Washington Namık Tan, exprimandu-şi regretul de aprobare a proiectului armean, a vorbit întocmai “printr-o muncă sistematică, asiduă şi colectivă, am înregistrat un pas deosebit de important; în acest context, felicit în mod sincer comunitatea turca din SUA; de acum incolo nici un lobi nu va rezista în calea noastra”.

Membrul Comisiei parlamentare pentru relatii externe Şükrü Elekdağ, a afirmat: “au câştigat cu o diferenţă de un vot, însă, au pierdut foarte mult din prestigiu”. Dintre membrii, Mithat Melen, şi-a exprimat reactia: “ce fel de vot este aceasta in America care da lectie de democratie parlamentului Turciei, eu inca, nu am reuşit in mod absolut sa inteleg ceea ce se intampla”. La rândul său, preşedintele grupului parlamentar de prietenie turco-american Suat Kınıkoğlu, a subliniat că, supunerea la vot s-a desfăşurat cu deputaţi aproape aduşi cu forţa. (TRT)

Ceea ce s-a întâmplat în SUA referitor la rezoluţia adoptată este o noţiune de a nu lăsa lucrurile să se limpezească. Curând relaţiile turco-armene au demarat, armenii, turcii au început să colaboreze la nivel de stat. Turcia pe de altă parte şi-a întărit poziţia în zonă, şi-a protejat interesul şi a devenit un fel de protector al statelor vecine. Chiar când Israelul a depăşit limita, Turcia a intervenit pentru înţelegere chiar dacă riscurile erau mari. Că SUA caută motiv de cearta si arata ca nu vrea sa fie pace in zona este evidentiat clar de rezolutia de mai sus.

Este greu de precizat de ce se baga americanii in ceva ce nu este clar. Vor sa intre in conflict cu Turcia care le este partener in NATO, vor ca turcii sa recunoasca genocidul cu toate ca este limpede pentru toata lumea ca natiunea turca la unison ar prefera sa moara decat sa recunoasca acest fapt. Sau creaza o filiera impreuna cu Israel pentru destabilizare? Greu de spus.

Evident, racirea relatiilor americano-turce va fi in primul rand in defavoarea primilor.

In ziarele din Turcia au aparut unele interventii ale SUA, care se cred protectoare ale PACII. Printre altele, stabilesc unde au existat genocide si care sunt vinovatii. Mai jos apare o lista preluata din presa turca. Din ea este omis aparitia SUA cu exterminarea idienilor, rolul acestora in fosta Iugoslavie etc.

Carol Richardson, „Ce face Dumnezeu la nevoie? explica unele dintre masacrele Americii şi ale torturii, după cum urmează:

– 1898: Mexicul a fost ocupat.

– 1921: Nicaragua a fost ocupată mai mult de 40 de ani.

– 1945: bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki. 250 de mii de oameni au fost ucişi cu brutalitate.

– 1950: Atacarea Coreei. Sute de mii de coreeni au fost ucişi.

– 1954: Mii de oameni ucisi la Guantemala.

– 1955: Indonezia, Laos şi Cambodgia a avut loc la numeroase operaţiuni CIA.

– 1950: 60 de mii de oameni în Cuba, au fost masacrati de trupele americane sprijinite de Batista.

– 1961: Golful Porcilor, în Cuba împotriva intereselor organizate.

– 1965:  Interventia in R. Dominicană  peste 10 mii ucisi.

– 1973: În Chile, CIA a organizat lovitura de stat, iar 30 de mii de oameni au fost măcelăriţi.

– 1975: Vietnam milioane de morţi.

– 1970: Cambodgia şi Laos, Statele Unite, 1 milion de oameni au fost măcelăriţi.

– 1983:  Mii de libanezi au fost ucişi.

– 1983: 2 Invazia la Liban, ploua cu bombe in Liban.

– 1986: Libia bombardata, a ucis mii de civili.

– 1989: Trimiterea a 5 mii de militari în Panama pentru a a ucide.

– 1991: primul război din Golf a început în Irak, mii de oameni ucişi.

– 1991: Somalia invadata.

– 2001: Afganistanul a fost invadat. Ocupaţia continuă. În fiecare zi oamenii sunt ucişi.

– 2003: Irakul a fost invadat din nou. Au ucis aproximativ 1.000.000 de oameni. Masacrul continuă 1.


No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT