Polemica de mahala


In cadrul dezbaterilor saptamanale organizate de Fundatia Titulescu, saptamana aceasta s-a dezbatut tema: „Diplomatiile si mediile informative” bazata pe lansarea volumului „Agentii marturisiti.Diplomatii si spionajul.O istorie universala” scris de Alexandru Popescu.

Tema, in sine, interesanta de altfel, nu doresc sa o dezbat aici, ci modul in care istoricii Gheorghe Buzatu si Florin Constantiniu sunt atacati de catre Marius Oprea, care, in opinia dumnealui, sunt niste neaveniti intre ale domeniului: „cazurile documentate si dovedite facute publice de muntele de documente care se afla la CNSAS, pe care nici unul dintre istoricii Buzatu sau Constantiniu nu le-a consultat”.

In ceea ce ma priveste, M. Oprea poate sa ii acuze pe respectivii de multe altele, insa de lipsa de informatie e aberant. Cei care ii cunosc pe cei doi, cei care i-au citit, garantez ca sunt de alta parere.

Iritarea specializatului in istorie antica, doctorand in ale Securitatii, provine din urmatoarea declaratie a profesorului Buzatu: „distinctia intre spioni si fostii ofiteri de securitate consta in faptul ca acestia din urma desfasurau actiuni de represiune impotriva cetatenilor din propriul stat, in timp ce spionii aparau interesele statului”.

Acad. Constantiniu este de parere ca: „Eu consider ca serviciul de spionaj este onorabil ca orice alta activitate pusa in slujba statului, ca nici un stat care vrea sa-si apere interesele nu se poate dispensa de spionaj si ca singurul lucru pe care trebuie sa-l cerem spionilor este de a avea o inalta calificare profesionala”.

Fara argumente, Oprea, dupa cate citesc in ZIUA, acuza Fundatia Titulescu ca incearca sa reabiliteze Securitatea. Cu alte cuvinte, cei care nu au aceeasi parere cu presedintele IICCR este acuzat de uneltire pentru a reabilita Securitatea.

Preferam, ca cei doi reputati istorici sa fie contrazisi cu argumente. Insa ca sa poti evoca argumente pertinente trebuie sa fii documentat mai mult decat cei „vinovati”.