Cum sunt un istoric care se ocupa cu relatiile romano – turce, firesc urmaresc si activitatea ICR Istanbul. E la fel de firesc sa ma intreb, cum decurge activitatea acestui institut si ce fac domniile lor in aceste functii.
Domniile lor sunt prof. univ. dr. Mihai Maxim, asist. univ. drd. Silvana Rachieru si drd. Liliana Boscan. Reputatul turcolog este asistat de doua domnisoare care nu stiu pana acum – poate o sa aflu – cu ce s-au remarcat in acest domeniu, mai mult in studiul relatiilor turco romane. Ma gandesc ca ar fi normal ca dupa cativa ani de lucru in ICR sa apara o carte, studiu despre aceste relatii seculare si din partea tinerelor istorici.
Pe site-ul ICR Istanbul sunt prezentate unele din activitatile Institutului, care eu banuiesc ca sunt mult mai multe decat cele prezentate. Printre acestea: festival de jazz, film, muzica si cateva simpozioane.
Cu siguranta, cea mai mare realizare a institutului este realizarea Muzeului Dimitrie Cantemir.
Cred ca acest institut ar trebui sa iasă in presa cu mai multe proiecte realizabile. Sa sprijine si sa promoveze selectarea de studenti care sa vina sa studieze in Romania, sa traduca opere celebre romanesti in Turcia, sa evidentieze relatiile pozitive din perioada interbelica si buna colaborare a ministrilor de externe. Sa sustina tinerii studenti romani care doresc sa se specializeze in Turcia si multe alte initiative care ar mai putea fi scrise aici.
Turcii, ca popor, sunt primitori, ospitalieri, receptivi. Saptamana trecuta fiind in vizita cu Comisia de Invatamant si Cultura din Parlamentul Romaniei in Turcia, avand intalniri cu Presedintele Parlamentului Turc, cu vicepresedintele guvernului si cu presedintele grupului de prietenie turco-romana am fost interesat daca este si cineva de la ICR Istanbul. Nu a fost.
Ca istoric ma bucur ca ideea lui Constantin C. Giurescu de a infiinta un Institut Cultural la Istanbul a prins contur si functioneaza din 2007. Insa reputatul istoric nu cred ca ar fi multumit cu asa de putin.