Dupa atatea ” scandaluri de presa” in care Sfintia Sa, Arhiepiscopul Teodosie a aparut ca o persoana in care primea atentii pentru a plasa un anumit preot intr-un anumit loc, ca si-a facut o „manastire hotel”, ca a incercat prin practici nu tocmai ortodoxe sa devina patriarh sunt doar cateva din acuzele, grave pentru o fata bisericeasca, care ar trebui sa se evapore. Scriu aceasta cu gandul ca o astfel de functie ar trebui sa fie ocupata de un om cu o moralitate si corectitudine peste medie.
Nu cred ca se gandeste nimeni la faptul ca are cineva ceva cu Mitropolia Tomisului. Dupa principiul prezumtiei de nevinovatie nu e normal sa il invinuim, insa nu iese fum fara foc. Personal, l-am cunoscut in 2004-2005 la Mardin la o intrunire cu reprezentantii principalelor religii ale lumii.
Departe de tara, domnia sa a tinut sa imi spuna ca profetul Muhammed a fost crestin. La intrebarea mea daca are dovezi, iritat mi-a adus acuze pe principiul ca daca sfintia sa asa zice e de datoria mea sa cred.
Ce este de facut? Se poate „demite” un astfel de om? Cum Ridzi nu pleaca pana in ultima clipa, asa si Sfintia Sa o sa fie o pata pe Institutia Bisericeasca Romana. Ce are de-aface acest om cu religia, cu spiritualitatea? Constat inca o data ca romanii sunt o natie de oameni rabdatori si ingaduitori.
Poate ca Biserica ar trebui, asa cum este firesc sa fie prima care isi face curatenie in ograda. Fiindca numai singuri stim ce este in inima noastra, BOR nu poate fi condamnata ca mai apar si cazuri care deviaza pe parcurs.
Insa in saptamana aceasta citim de dl Teodosie, de calugarul homosexual si de faptul ca Patriarhul Daniel nu vorbeste de foarte mult timp cu fratele sau. Prea mult, nu?
PACAT!