După mai bine de patru luni de criză[1] și un maraton de consultări de ochii lumii, la Palatul Cotroceni, președintele Nicușor Dan a ieșit în fața țării și a rostit o propoziție care nu mai surprinde pe nimeni: nu există o majoritate. Nu s-a conturat una nici după sutele de ore de discuții, nici după toate rundele de negocieri. Și, în lipsa ei, șeful statului l-a desemnat premier pe cel care strânsese cele mai multe voturi la consultări, europarlamentarul Siegfried Mureșan[2].
De ce pe el? Ce-l recomandă? De ce este acest ins mai indicat ca restul?
Omul propus de PNL, USR și UDMR a doua oară în numai trei luni[3] a aflat vestea (de parcă nu știa) și a acceptat-o printr-un mesaj de un rând pe Facebook[4]. Atât. O națiune de aproape nouăsprezece milioane de oameni și-a primit premierul desemnat într-o postare. Te și întrebi ce rost mai au demnitarii în statul român dacă nu-i interesează criza pe care tot ei au dezvoltat-o? Prin ceea ce se întâmplă de când ne-am pricopsit cu Nicușor Dan simțim pe pielea noastră mult mai clar că interesele politicienilor nu coincid cu interesele românilor!
Anatomia îndurării
Se spune, de regulă cu un fel de mândrie tristă, că românul rabdă. A răbdat fanariotul, a răbdat ocupația, a răbdat comunismul, a răbdat cei treizeci și cinci de ani de tranziție în care i s-a promis mereu că „mâine”. Din răbdarea aceasta ne-am făcut, cu timpul, o virtute națională: am pus-o în proverbe, am cântat-o în doine, am predat-o copiilor drept înțelepciune populară. Filosofii noștri i-au dat chiar un nume. Blaga a văzut în „spațiul mioritic” o resemnare cosmică, o împăcare cu soarta. Cioran, mai crud, a citit în ea semnul unui popor mic, care preferă supraviețuirea măruntă marilor gesturi ale istoriei. Între oda blândă și diagnosticul necruțător, adevărul e simplu: am confundat prea des îndurarea cu demnitatea.
Există o graniță subțire între răbdarea care păstrează demnitatea și îndurarea care o cedează. Uitați-vă în jur, la vecinii pe care ne place să-i privim de sus. Polonezii au umplut străzile pentru statul de drept. Bulgarii și-au dat jos guverne prin proteste care au ținut luni de zile. Sârbii au blocat orașe întregi și au ținut piept unei puteri întregi după ce s-a prăbușit un acoperiș peste niște oameni nevinovați. Iar românul? Românul așteaptă. Se uită la televizor, înjură în surdină, își face bagajele pentru Vestul care are nevoie de brațele lui, și așteaptă. Întrebarea nu e retorică, e aproape antropologică: de ce îndurăm noi mai mult decât aproape oricine din jurul nostru?
Și ce anume îndurăm? Îndurăm ca alegerile să fie anulate, iar apoi ni se explică, doct, că a fost spre binele nostru. Îndurăm ca educația, singura scară pe care un copil sărac se mai putea urca să devină un lux, accesibil doar celor care și-l permit. Îndurăm vânzări la care ne ferim să ne uităm prea atent. Îndurăm ca, după un an întreg în care ni s-au cerut sacrificii în numele reducerii deficitului, să aflăm că lipsesc din buget peste treizeci de miliarde de lei[5], adică sacrificiul a fost al nostru, iar aritmetica, a lor. Și, mai presus de toate, îndurăm să rămânem fără speranță, care e cea mai grea povară dintre toate: un om scăpat de sărăcie poate deveni bogat, dar un om golit de speranță nu mai devine nimic.
Boala se vede cel mai bine în corul care s-a pornit imediat după desemnare. Ascultați-l cu atenție. Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a primit vestea cu surprindere (oare???) și dezamăgire și a lansat pe loc acuzația grea: că Mureșan ar fi făcut, cu zile înainte, campanie la Bruxelles împotriva propriei țări. De aici, sentința: „Trădarea nu poate face niciodată casă bună cu apărarea intereselor naționale”[6]. În spatele lui, corul a ridicat tonul: liderul senatorilor social-democrați i-a găsit lui Mureșan „toate elementele unui trădător de țară”[7], iar un fost ministru i-a transmis, disprețuitor, că rămâne „tot un Bolojan”[8].
De cealaltă parte a eșichierului, George Simion a rezumat totul într-un mesaj alcătuit aproape numai din simboluri, steagul Germaniei, steagul Franței, trei trandafiri pentru PSD și, la capăt, tricolorul: „Nu votăm nici Germania, nici Franța, nici trandafirii. Doar România”[9]. Traducere: premierul acesta e al altora, noi suntem ai țării. Iar ca să nu rămână nicio urmă de îndoială că totul e un joc, senatorul care-i ține locul la retorică a explicat pe față ce urmează, că Mureșan e doar un prim pas, iar următoarea propunere va fi, chipurile, chiar Grindeanu[10]. Adversarii din platou sunt, în culise, parteneri de scenariu.
Și coaliția care l-a propus? Aici e partea cea mai revelatoare. Liderul USR a declarat, corect politic, că Mureșan „este premierul de care România are nevoie”[11] pentru ca, în aceeași suflare, să adauge că nu-și vinde principiile pentru o stabilitate de fațadă și că e gata la compromis chiar și cu PSD, ale cărui voturi vor decide de fapt totul. În paralel, ține pe masă un plan bizantin, cu două guverne minoritare succesive sub același premier[12], iar UDMR pune și el condiția lui, că nu acceptă o majoritate sprijinită pe voturile AUR[13]. Cu alte cuvinte: te propunem, dar nu garantăm nimic, te susținem, dar cu portița deschisă, construim o majoritate din oameni care se acuză reciproc de trădare.
Al cui e, de fapt, premierul care nu va fi?
Presa a găsit cuvântul exact: „desemnare la plesneală”[14]. Iar dincolo de graniță, presa maghiară a numit capcana fără menajamente, fără majoritate, singura ieșire rămân anticipatele, care „promit o victorie sigură a extremei drepte”[15]. Iată cercul, în toată splendoarea lui perversă: un centru care nu poate guverna, o opoziție care preferă haosul și, la capătul haosului, exact monstrul de care toți se prefac că se tem.
În mijlocul acestui vacarm, ne întrebăm cu voce joasă: al cui e, de fapt, președintele, al nostru sau al francezilor la care a învățat? Cel dinainte, al nostru sau al germanilor? Premierul desemnat, format la Berlin și la Bruxelles reprezintă România sau altceva? Îmi îngădui să spun, ca istoric, că punem întrebarea greșit. Nu suntem furați de străini, ne-am golit noi de voință. Un popor care s-a dezobișnuit să fie subiectul propriei istorii va căuta mereu subiectul acela în altă parte la Paris, la Berlin, la Bruxelles și îl va găsi de fiecare dată, fiindcă un loc lăsat gol se ocupă întotdeauna. Nu ne conduc alții pentru că ar fi mai puternici. Ne conduc pentru că scaunul de la care ar fi trebuit să conducem noi stă liber.
Chiar președintele: a mărturisit că a văzut la partide „mult mai puțină preocupare pentru interesul național”[16] decât pentru cel electoral, ba chiar că un lider i-ar fi zis în față: „asta cu România e problema ta, cu partidul e problema mea”[17]. Nu e nevoie să demonstrez eu că politicianul român și-a abandonat țara. A recunoscut-o el.
Ce e de făcut
Iată, așadar, unde am ajuns. Un popor se poate ridica din sărăcie. Se poate ridica din război. S-a ridicat, cu prețul sângelui, chiar și din dictatură. Dintr-un singur lucru nu se ridică nimeni: din obișnuința de a îndura. Fiindcă sărăcia, războiul și dictatura sunt lovituri venite din afară, pe când îndurarea e o alegere făcută înăuntru. Noi am transformat-o în trăsătură de caracter și am pus-o în manuale. Nu e înțelepciune. E abdicare scrisă cu litere frumoase.
De aceea nu ne trebuie ce cerem. Nu ne trebuie un premier mai bun, nu ne trebuie un salvator, nu ne trebuie încă un nume scos din același sertar și trecut de la un partid la altul ca o monedă tocită. România nu duce lipsă de premieri, a avut destui și va mai avea. România duce lipsă de cetățeni care să nu se mai mulțumească să-i îndure. Cercul acesta vicios nu se rupe de sus, fiindcă cei de sus trăiesc tocmai din faptul că el nu se rupe niciodată.
Se rupe jos. În școala care încă mai învață un copil să gândească, înainte ca educația să fie și ea vândută, bucată cu bucată, celor care își permit. În comunitatea care nu mai votează din obișnuință sau din ură, ci din judecată. În omul care, într-o dimineață, refuză pur și simplu să-și mai dea consimțământul la propria umilire. Ziua în care românul va înceta să spună resemnat „asta e” și va începe să întrebe „de ce?” aceea va fi prima zi în care va fi din nou al lui. Restul, inclusiv cine ajunge premier, se rezolvă de la sine.
Până atunci, Nicușor Dan câștigă timp pentru Ilie Bolojan!
[1] Puterea.ro, „Fritz repune planul cu Mureșan la Cotroceni” (criza deschisă de moțiunea de cenzură din 5 mai 2026), 16 sept. 2026: https://www.puterea.ro/usr-guvernare-fritz-muresan-cotroceni/ (accesat 18 sept. 2026).
[2] Digi24, „Nicușor Dan l-a desemnat pe Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru”, 17 sept. 2026: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/nicusor-dan-anunta-acum-concluziile-consultarilor-de-joi-presedintele-poate-pune-capat-crizei-politice-care-dureaza-de-peste-4-luni-3952441 (accesat 18 sept. 2026).
[3] Economedia, „Cine este Siegfried Mureșan, noul premier desemnat de Nicușor Dan” (a doua propunere a PNL-USR-UDMR după iunie 2026), 17 sept. 2026: https://economedia.ro/cine-este-siegfried-muresan-noul-premier-desemnat-de-nicusor-dan-sa-formeze-guvernul.html (accesat 18 sept. 2026).
[4] Mediafax, „Siegfried Mureșan, desemnat premier de Nicușor Dan, nu se află în România”, 17 sept. 2026: https://www.mediafax.ro/politic/siegfried-muresan-desemnat-premier-de-nicusor-dan-nu-se-afla-in-romania-23809240 (accesat 18 sept. 2026).
[5] Aktual24, „Grindeanu, reacție violentă după desemnarea lui Siegfried Mureșan” (golul bugetar invocat de liderul PSD), 17 sept. 2026: https://www.aktual24.ro/grindeanu-reactie-violenta-dupa-desemnarea-lui-siegfried-muresan-ca-premier-tradarea-nu-poate-face-niciodata-casa-buna-cu-apararea-intereselor-nationale/ (accesat 18 sept. 2026).
[6] Antena 3 CNN, „Grindeanu, după desemnarea lui Siegfried Mureșan ca premier”, 17 sept. 2026: https://www.antena3.ro/politica/grindeanu-dupa-desemnarea-lui-siegfried-muresan-ca-premier-am-luat-act-cu-surprindere-si-dezamagire-803648.html (accesat 18 sept. 2026).
[7] Ziarul Profit, declarația liderului senatorilor PSD, Daniel Zamfir, 17 sept. 2026: https://www.ziarulprofit.ro/psd-declara-razboi-dupa-desemnarea-lui-siegfried-muresan-este-un-tradator-de-tara-vom-fi-ca-o-fiara/ (accesat 18 sept. 2026).
[8] Gândul, reacția fostului ministru Bogdan Ivan, 17 sept. 2026: https://www.gandul.ro/actualitate/george-simion-reactie-criptica-siegfried-muresan-premier-21010836 (accesat 18 sept. 2026).
[9] HotNews.ro, „Mesajul lui George Simion, după ce Nicușor Dan l-a propus ca prim-ministru pe Siegfried Mureșan”, 17 sept. 2026: https://hotnews.ro/mesajul-lui-george-simion-dupa-ce-nicusor-dan-l-a-propus-ca-prim-ministru-pe-siegfried-muresan-2351773 (accesat 18 sept. 2026).
[10] Idem (declarația senatorului AUR Petrișor Peiu privind o desemnare ulterioară a lui Sorin Grindeanu): HotNews.ro, 17 sept. 2026.
[11] News.ro, „Siegfried Mureșan, nominalizat premier – Dominic Fritz”, 17 sept. 2026: https://www.news.ro/politic-intern/siegfried-muresan-nominalizat-premier-dominic-fritz-usr-alaturi-incercarea-construi-majoritate-parlamentara-1922403217002026092122750863 (accesat 18 sept. 2026).
[12] Digi24, „Dominic Fritz: Suntem dispuși să discutăm o altă nominalizare” (scenariul celor două guverne minoritare succesive), 16 sept. 2026: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/dominic-fritz-suntem-dispusi-sa-discutam-o-alta-nominalizare-daca-siegfried-muresan-nu-va-fi-desemnat-premier-3951705 (accesat 18 sept. 2026).
[13] RomâniaTV, „Kelemen Hunor, după desemnarea lui Siegfried Mureșan”, 17 sept. 2026: https://www.romaniatv.net/kelemen-hunor-dupa-desemnarea-lui-siegfried-muresan-nu-acceptam-o-majoritate-bazata-pe-voturile-aur-si-ale-partidelor-extremiste_9807490.html (accesat 18 sept. 2026).
[14] Recorder, „17 septembrie 2026. Desemnare la plesneală: Siegfried Mureșan”, 17 sept. 2026: https://recorder.ro/stirile-recorder/17-septembrie-2026-desemnare-la-plesneala-siegfried-muresan/ (accesat 18 sept. 2026).
[15] Mediafax, „Dominic Fritz, după desemnarea lui Mureșan” (citând presa maghiară), 17 sept. 2026: https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/dominic-fritz-dupa-desemnarea-lui-muresan-nu-va-fi-usor-sa-gasim-o-majoritate-suntem-pregatiti-de-compromis-inclusiv-cu-psd-23809339 (accesat 18 sept. 2026).
[16] Cursdeguvernare.ro, declarația președintelui Nicușor Dan după consultări, 17 sept. 2026: https://cursdeguvernare.ro/siegfried-muresan-premierul-desemnat-de-presedintele-dan-europarlamentarul-a-acceptat-propunerea-la-5-minute-dupa-anunt.html (accesat 18 sept. 2026).
[17] Digi24, 17 sept. 2026 (replica relatată de președinte; Dominic Fritz a negat că el ar fi autorul ei): https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/nicusor-dan-anunta-acum-concluziile-consultarilor-de-joi-presedintele-poate-pune-capat-crizei-politice-care-dureaza-de-peste-4-luni-3952441 (accesat 18 sept. 2026).